Cronici Calculatoricești - Primele PC-uri și două Mac-uri

Saturday, March 22, 2025

— Acest articol este în construcție și va mai fi o vreme dar am simțit că dacă nu îl public așa cum e, risc să nu îl mai public niciodată. —

Am să încep acest penultim(?) articol din seria celor dedicate amintirilor despre calculatoarele mele cu câteva cuvinte despre procesul de documentare: frustrant este că deși am avut deja acest blog în mare parte din perioada pe care vreau să o descriu aici, nu prea am scris despre calculatoare. Mă rog, de fapt veți găsi destul de multe link-uri în cele ce urmează - dar procentual au fost totuși relativ rare mențiunile. Cu atât mai puțin am scris despre upgrade-uri și din păcate majoritatea discuțiilor pe care le-am avut despre acest subiect, le-am avut pe Yahoo! Messenger care după cum probabil știți a murit de o bună bucată de vreme. Și nu salvasem arhivele discuțiilor așa cum o făceam mai pe la început cu mail-urile, log-urile de IRC și multe alte chestii insignifiante.

Am avut însă un noroc enorm deoarece la un moment dat mi-a scris un prieten că din cauza GDPR-ului care urma să intre în vigoare se va închide forumul computergames.ro (menționat în continuare și ca CG Forum) ceea ce m-a îndemnat să arunc o privire acolo. Nu mă așteptam la mare lucru dar căutând după postările mele am găsit o tonă de informații despre calculatoarele mele din epoca când eram foarte activ pe acel forum, adică în jurul turnurii de mileniu. Până în acel moment, cea mai bună șansă de a afla configurația primelor două calculatoare de-ale mele o consideram să găsesc pe CD-urile cu arhive scrisorile (în format .txt) trimise la diferiți omuleți cu care corespondam. Dar din păcate am cam eșuat pentru că primul meu CD cu arhive, s-a decojit fix la margine unde era arhiva de scrisori.

De asemenea încercasem acum câțiva ani să mă uit pe hard discurile care mai țineau fișiere din acele vremuri dar am constatat că din păcate au cedat și au început să facă clicuri. Totuși, pe la începutul lui 2022, făcând ordine prin camera mea din Baia Sprie am găsit niște CD-uri care nu făceau parte din seria mea oficială de CD-uri cu arhive dar am găsit pe unul dintre ele arhiva mailbox-urilor de pe vremea când lucram la Internet Cafe - despre asta am scris un articol separat - dar și ăsta s-a dovedit a fi un drum înfundat. Din fericire mai târziu, înspre vară, tot în camera din Baia Sprie, într-una dintre cutii am dat de un plic care nu dădea prea multe de bănuit, dar conținea aproximativ toate bonurile, facturile și garanțiile pentru cumpărăturile IT din 2001 până în 2004 (când m-am mutat din Baia Sprie), mai puțin chestiile pe care le-am vândut, pentru că aveam un fix ca ceea ce vând să dau cu totul, cutie, factură, garanție, etc. În schimb facturile din perioada mai 2004 - final de 2007, cât am stat în chirie la bloc, oricât le-am căutat, nu le-am mai găsit - probabil că au fost aruncate din podul casei din Baia Mare cu ocazia unei curățenii.

Aș mai dori să spun că a durat extrem de mult redactarea acestei serii de articole. Cred că am început să scriu în Wordpress prin 2015 sau 2016, apoi când mi-am dat seama că nu va încăpea totul într-un singur articol le-am împărțit, au urmat niște ani mai grei dar am publicat prima parte în 2021 și am încercat să mă țin de program să dau drumul la câte un articol din această serie în fiecare an. Evident că am eșuat imediat după a doua parte, dar după doi ani de pauză am reușit să public acest mega articol la început de 2025. Acesta este și cred că va rămâne pe departe cea mai lungă scriere de pe acest blog.

Cam atât cu introducerea, să trecem la felul principal:

PC-urile mele

Am terminat articolul anterior zicând că în 1998 am intrat la facultate în Baia Mare și încă cu bursă. În acel an, sau poate mai spre finalul ei, a decedat ultima mătușă a tătălui meu și astfel s-au putut da spre vânzare casa și terenul din Ocna Șugatag care au aparținut străbunicilor mei. După câte știu banii rezultați din această vânzare s-au împărțit la 3 veri și tot după câte știu aproape toți banii care reprezentau partea lui tata, 5 milioane și ceva de lei, i-a băgat în calculatorul meu. Tata, dacă vezi de unde ești acuma ceea ce scriu aici, să știi că îți mulțumesc și îți sunt foarte recunoscător! Și îmi pare rău că nu ți-am spus asta până ți-am putut spune… În ziua de azi nu par foarte mulți bani 500 de lei, destul de ușor poți pune în coș la supermarket alimente și să treci de această sumă, dar pe atunci era o mică avere și cu atât mai mult apreciez gestul părinților cu cât situația financiară a familiei nu era una tocmai roză… În orice caz în acel moment au fost în apogeul fericirii, practic se îndeplinise un vis de vreo 5 sau 6 ani, pe vremea aia mi s-a părut că am așteptat o veșnicie după acel calculator.

1. Primul, mult așteptatul

Așadar în toamna lui 1998 mi-au cumpărat părinții primul PC cu următoarea configurație: procesor Pentium la 233 MHz cu MMX (înainte să accesez forumul computergames.ro eram convins că a fost un Pentium 2 266 MMX), placă de bază VXPro-II, 32 MB EDO RAM, hard disc de 4,3 GB pe care credeam că îmi va lua o eternitate să-l umplu, monitor LG StudioWorks de 14”, placă video SiS cu 4 MB memorie video (2 MB din fabrica plus 2 MB upgrade - singurul upgrade pentru care optasem).

M-au delegat pe mine să cercetez și să decid de unde iese cel mai bine, am ales și mi l-au cumpărat de la Sprint Computers pentru că m-am gândit eu că e mai bine să cumperi cu garanție de la o firmă consacrată decât de la “bișnițari”. Greșit! Un prieten, Radu, și-a luat aproximativ deodată cu mine un Pentium 2 “Klamath” la 350 MHz, placă de bază Intel 440BX cu video Intel i740. El nu și l-a luat de la firmă, parcă a fost și mai ieftin decât ce-mi luasem eu și știu că mergeam pe la el și mă minunam că-i mergeau jocurile care aveau nevoie de accelerator grafic, ceea ce eu nu aveam.

Primul CD-ROM venit cu calculatorul, marca Cyberdrive, era oribil, tot “freca” unele CD-uri în loc să le citească, până nu am mai rezistat si i-am tras un pumn. După asta nu a mai citit nimic. Având garanție, l-am dus înapoi la Sprint și după o vreme m-au anunțat ceva de genul: “nu știm ce a avut, nu am mai văzut defecțiunea asta dar vi l-am înlocuit cu un Philips”. Uraaaa! Cu Philips-ul nu au mai fost probleme. Într-o paranteză fie spus, acest “frecat” s-a încadrat la același capitol de superstiții sau chestii inexplicabile din adolescență din care făcea parte șifonarea benzii casetelor RAKS de către casetofonul meu. În cursul documentării acestui articol am aflat că Sprint Computers au dat faliment la scurt timp după acea, dar din fericire i-am mai prins deschiși să-mi înlocuiască CD-ROM-ul.

Cred că primul lucru pe care mi-l amintesc legat de acest calculator au fost jocurile. Mă jucam cu prietenii campionate de Need For Speed 2 SE, Worms 2, CD-urile cu Faithless - Sunday 8 PM și The Chemical Brothers - Brothers Gonna Work It Out fiind constant in drive. Single player am jucat și terminat Quake 2 și Tomb Raider 2. Acesta din urmă, cu toate că l-am terminat fără ajutor, fiind o versiune piratată avea toate filmulețele și vorbăria tăiate. Cred că citind ulterior un walkthrough în DLH (Dirty Little Helper) sau în vreo revistă am lecturat despre ceea ce trebuia să fi văzut în cut scenes și mi s-a legat povestea. Mai bine mai târziu decât niciodată. Nu știu cum era să uit, dar după ce am urmărit un video cu cele mai bune jocuri din 1997 mi-am adus aminte de Ignition, respectiv de cât m-am jucat atât singur cât și cu prietenii și cât de mult mi-a plăcut. Mai știu că aveam un prieten care se juca Starcraft la mine și cum eu nu eram deloc bun la jocul respectiv și mă plictisea să mă uit cum se joacă altcineva mă duceam și mă culcam. Și respectivul s-a întâlnit parcă de două ori cu tatăl meu care se trezea înainte de ora 5 să meargă la lucru.

Tot în această perioadă a primului calculator și a facultății am încercat să-mi găsesc un job. Îmi amintesc foarte bine că prima încercare a fost la Trodat Ștampile pentru că-mi era în drum cumva și aveau afiș pe ușă că fac angajări. Apoi am găsit un prieten pe IRC care lucra la Interscope, am incercat și acolo dar fără succes căci cerințele erau prea avansate pentru mine (mă uit la tine limbaj de programare C!). În timpul redactării acestui articol mi-am amintit că acest prieten mi-a influențat cel puțin o decizie de achiziție hardware, sunt sigur că al doilea monitor, un Hansol, întâi l-am văzut la el… Am mai fost și am încercat la o firmuliță de apartament al unui profesor de la universitate, am primit temă de casă să fac o galerie foto pentru un festival folcloric din Sighetul Marmației, am făcut-o, le-am dus-o, nu m-au luat, dar galeria foto a ajuns online. Salutări domnule Lobonțiu!

După aproximativ un an de la cumpărarea calculatorului, în toamna anului 1999, am reușit să mă “angajez” la Internet Cafe-ul facultății și în sfârșit am avut acces “stabil” la Internet, nu mai trebuia să mă cerșesc prin felurite birouri și să fiu privit ca un intrus. După ce am început acolo au trecut maxim două sau trei zile în care mi-am dus acasă “recolta” de descărcări din acea zi pe dischete multiple (cum o făceam înainte din birouri), apoi am tras aer adânc în piept, am tăiat sigiliul și am scos hard discul. Adio garanție dar din fericire nu am avut nevoie de ea.

Nu prea am scris pe acest blog despre lucratul la acest Internet Cafe, dar mi-au rămas niște amintiri. Ca de exemplu cum stăteam uneori peste noapte, mai des cu câte un prieten și mai rar singur când reușeam să pierd ultimul autobuz. Ajungeam acasă a doua zi rupt de oboseală, dar nu mă culcam înainte să ascult piesele pe care le-am descărcat și cărat acasă. Nu avea niciunul dintre calculatoarele de acolo placă de sunet, dar de câteva ori am dus-o pe a mea împreună cu boxele și știu că în vacanță răsuna Emmanuel Top la tot parterul facultății. Când mergea netul foarte bine și nu se descărca nimic (o raritate), dădeam pe canalul de muzică electronică al NetRadio și îmi amintesc că așa am auzit într-o dimineață Hallucinogen - LSD. Facultatea și implicit Cafe-ul erau situate pe la marginea orașului într-un cartier mai sărac ca să zic așa, și la un moment dat am uitat ușa neîncuiată și am plecat într-un weekend cu cortul la Lacul Bodi cu prietenii. Când am revenit m-au anunțat clienții mei fideli că au stat de pază la ușă cam tot weekendul. Banii încasați dispăruseră dar din fericire nu au fost mulți și atâta a fost toată paguba. Dacă înainte când mă cerșeam să am acces la net îmi descărcam în mare parte module (.xm) și arareori câte un MP3, aici m-am pus pe descărcat muzică la modul serios. Îmi amintesc de jaydee.cz de unde-mi luam trance, apoi de pe IRC, și pe IRC m-a întrebat cineva dacă am descoperit Napster. Apoi am dat de Easynews, lăsam atât eu cât și unul dintre colegi calculatoarele pornite peste noapte și weekend și când reveneam “culegeam roadele”.

Un fost coleg de clasă de la liceu stătea foarte aproape de facultate iar fratele lui era super pasionat de jocuri și cred că în cel de-al doilea an de facultate (prin 1999 - 2000) am tot umblat pe la ei să mă casc la ce putea face un accelerator grafic 3dfx Voodoo. Pentru mine aceste acceleratoare grafice erau ceva de domeniul viselor din cauza prețului și îmi amintesc vag că în cursul acelei perioade cât eram “abonat” la ei a făcut upgrade la o placă și mai puternică. Dacă tot veni vorba de jocuri, cu toate că mă jucam destul de mult cu prietenii și de unul singur, pentru mine jocurile nu erau o prioritate, mai ales că cele noi începusură să necesite accelerator 3D, ceea ce eu nu aveam. Dar nu mă plictiseam deloc pentru că aveam acces la Internet și descoperisem încă dinainte să am propriul calculator demo scene și muzica în format XM.

Astfel o parte din timp mi-l petreceam programând un diskmag în Turbo Pascal. Decizia asta a venit deoarece îmi doream foarte mult să fac ceva în cadrul “scenei” dar cum nu știam să programez îndestul de bine încât să pot scrie demo-uri și nici muzică nu prea eram stare să fac am zis să încerc să fac ce pot. Efortul a fost oarecum anacronic deoarece epoca diskmag-urilor era pe cale să apună odată cu accesul pe scară mai largă la internet. Totuși au mai existat câteva diskmag-uri mari și unele au dus-o încă mult și bine. Nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit recent că am contribuit la cel mai popular diskmag, Hugi, prin interviuri luate unor muzicieni din scenă. Binențeles că din diskmag-ul meu nu a ieșit mare lucru în afară de un meniu și o interfață care știa afișa JPG-uri. Am pierdut din păcate sursele și chiar și fișierul .exe, într-o vreme știu că cea mai bună și capabilă variantă era încarcată pe GeoCities, dar și GeoCities s-a dus de mult.

Știu că acest prim calculator nu avea puterea necesară să redea filmele DivX fără întreruperi (sau cum ziceam noi, fără să sacadeze). M-am chinuit să convertesc un film (marele mea favorit: Fight Club) la o rezoluție mai mică care putea fi redată, dar după ore bune de conversie, cândva în mijlocul nopții VirtualDub a dat eroare.

Nu avea puterea necesară nici pentru VST-uri (instrumente muzicale virtuale) care începeau să apară, dar mergea Hammerhead de la Bram Bros și mergea FastTracker 2 în care am pierdut zeci dacă nu sute de ore.

Tot la capitolul programare, m-am jucat încercând să scriu o interfață grafică folosind DJGPP / RHIDE și minunându-mă de ce poate face programarea orientată pe obiecte pe care tocmai o învățam la facultate. DJGPP l-am ales pentru că era portul GCC-ului de pe Linux, iar RHIDE ca și IDE pentru că avea interfața și shortcut-urile familiare din produsele Borland, adică în cazul meu Pascal-ul mai sus amintit. De asemenea am fost cumva fascinat că ambele chestii erau oferite gratis. Din păcate, la fel ca și în cazul diskmag-ului, codul nu l-am mai găsit…

În aceași perioadă, de fapt cred că fix la început prin ‘99, am scris un mic program de gestiune pentru cabinetul medical particular al mamei unui prieten. L-am scris în FoxPro pentru DOS și am fost oarecum dezamăgit că nu am știut să-l compilez așa că trebuia rulat printr-o comandă și nu sunt foarte sigur dacă a fost folosit sau nu. Dar am fost plătit!

Lecturând revistele acelor vremuri mi-am mai amintit că eram un utilizator convins de Paint Shop Pro și mă simțeam cumva rebel și diferit față de cei care foloseau Photoshop. După destul de puțin timp, prin 2000 sau 2001 a trebuit să mă “convertesc” și am început să folosesc Adobe Image Ready să decupez design-urile să le pot folosi pentru pagini web.

2. Upgrade-ul foarte necesar și epoca de glorie

În ianuarie 2001 mi-am luat deja din proprii bani cel de-al doilea calculator. Am găsit următoarea configurație: procesor AMD Duron 800, placă de bază Soltek SL-75KV2-X, 192 MB RAM (probabil că începusem cu 128 și am pus pus ulterior 64 de mega de undeva), placă video GEForce2 MX 200 și o sursă de 300W. Fără forumul Computer Games nu prea aș fi știut nimic despre configurația asta în afară de procesor.

Am avut noroc că aveam o colegă care în ultimul an de facultate lucra deja la o firmă numită Cumulus Logic care funcționa în clădirea în care este acum (de foarte mulți ani, de fapt) Eurohotel. Ea mi-a făcut o ofertă care presupunea să îmi cumpere componentele vechi iar restul banilor au provenit din salariul infim pe care-l primeam la Internet Cafe puși la o parte pentru vacanța de vară din 2000 care nu s-a mai întâmplat.

Trebuie să menționez un alt eveniment important din ianuarie 2001. Din momentul în care am avut acces mai stabil la internet, am tot făcut mici site-uri pro-bono pentru cunoștințe și cumva am ajuns să fac și site-ul facultății, apoi cum mă tot lăudam eu în stânga și-n dreapta cu mărețele mele realizări mi-a scris din senin un amic că se înființează o firmă de web design & development și m-a întrebat dacă nu aș vrea să fiu omul cu PHP. Binențeles că am vrut și astfel mi-am început cu adevărat cariera în programare la prima firmă “adevărată”. Cred că din această cauză nu au fost foarte multe noutăți hardware în acel an, eram ocupat cu pendulatul între facultate (cu tot ce însemna ultimul an: participat la cursuri și laboratoare, învățat, scris lucrare de diplomă, etc), firmă și acasă. De fapt, așa cum am menționat într-un articol anterior nu îmi amintesc cum mă împărțeam între toate astea.

Nu mai știu dacă mi-am luat acceleratorul grafic deodată sau separat de majoritatea componentelor, oricum a fost cândva în prima jumătate a lui 2001, și am fost efectiv în al nouălea cer când am putut în sfârșit să iau la rând jocurile la care am râvnit atât de mult și care nu mi-au mers pe configurația anterioară. Am o amintire despre cum umblam în acea vară după jocuri la o cunoștință și știu că am terminat tot ce era Half Life cu toate de expansiunile existente și că m-am jucat foarte mult Tony Hawk’s Pro Skater 2 singur și cu prietenii.

Recitind conversațiile de pe CG Forum am dedus că aveam atât la firmă cât și acasă aceași placă de bază. Știu că la firmă am făcut upgrade de la Windows 98, care nu se preta aproape deloc pentru lucru din cauza numeroaselor blocări, spre Windows 2000 care era “rock solid” dar nu mergeau jocurile pe el așa că am fost hulit de colegi. Dar după aia am făcut upgrade la Windows XP imediat ce a apărut (la finalul verii lui 2001) și a fost totul OK din nou cu colegii, când nu eram eu pe acolo (și nici patronii) se putea folosi și calculatorul meu pentru eternele campionate de StarCraft.

La început de 2002 s-a închis firma asta și am început să lucrez de acasă cu clientul pentru care am lucrat înainte de la firmă (și cu care am colaborat după aia mulți ani la rând), câștigam mult mai bine, eram toată ziua la calculatorul propriu și din această cauză, cum e și normal, am investit foarte mult în componente și periferice și astfel a demarat epoca de glorie…

Primul upgrade a fost se pare monitorul, spre un Hansol 710DT (hârtiile de la Conseco sunt din 10 și 11 ianuarie 2002). Așa cum amintisem mai sus, cumpărasem acest monitor la sugestia unui amic, și l-am folosit 4 ani, până în ianuarie 2006 dar nu pot spune că aș fi fost pe deplin mulțumit de el. Monitorul LG cred că l-am vândut pe bani mărunți sau l-am donat unui prieten, îmi aminteam foarte bine că aveam o poză cu el în tranzit prin parc când a plecat de la mine, am regăsit poza (280_8050.JPG) și din data din EXIF se pare că m-am despărțit de el în 22 iulie 2003.

Foarte rapid după ce am rămas să lucrez de acasă am și livrat primul site, și astfel ca o parte a plății, în primăvara lui 2002 am primit primul meu aparat digital, un Canon A20. Primele poze cu data corectă sunt din 6 martie 2002 și despre aparatele mele există un întreg articol separat.

Aveam un amic cu inscriptor de CD-uri de prin ‘99 și umblam pe la el destul de des să-mi “descarc” conținutul hardului și apoi să scriu CD-uri cu MP3-uri și audio din unele MP3-uri descărcate după ce am fost angajat la Internet Cafe. Ulterior pe parcursul lui 2001 am avut inscriptor la birou și mai rămâneam câteodata peste noapte să inscripționez. Îndată ce am avut niște bani, după aparatul digital, cea de-a doua investiție importantă a fost propriul inscriptor în 5 aprilie 2002, un TEAC CD-W524EB. Îmi amintesc că mergeam la METRO, singurul supermarket din zonă pe vremea aia - necesita legitimație pe care noroc că ne-au făcut-o la firmă, și-mi luam tone de CD-uri, iar tata care a fost aprovizioner la viața lui și una dintre pasiunile lui era să-mi studieze facturile de cumpărături, a observat ce cheltuială mare sunt și m-a întrebat dacă chiar îmi trebuie. Ei bine, a avut dreptate, nu prea îmi trebuiau. Cele cu jocuri și filme nu prea au mai ajuns înapoi în unitate vreodată.

Binențeles că din momentul în care am rămas să lucru de acasă am pierdut accesul stabil la Internet. De fapt e puțin mai complicat de atâta căci în ultimele luni ale firmei în 2001 intrasem prin dial-up de acasă, cel puțin de pe la finalul lunii octombrie și în noiembrie, doar că a venit totul pe factura vecinilor cu care eram “cuplați” și a rezultat un mic scandal. Nu mai știu de la cine am avut modem în acea perioadă dar știu că intram prin varianta gratuită a XNet, care era un serviciu de dial-up oferit de Connex (Vodafone în ziua de azi). Ca să pot continua totuși să lucrez aveam acces de la un Internet Cafe proaspăt deschis în orășelul meu, unde prin amabilitatea unui fost coleg de clasă am putut să-mi descarc și încarc chestiuțele mele. Salutări și mulțumuri Romeo! În primăvara acelui an m-a sunat rectorul de la universitate să-mi ceară o favoare și astfel am continuat să am acces la Net prin metode mai puțin ortodoxe de la Internet Cafe-ul unde lucrasem. Însă probabil că am început să fac demersuri să ne decuplăm cât mai repede și asta s-o fi întâmplat prin vară când am reînceput să intru de acasă prin Xnet. Conform facturilor găsite mi-am cumpărat modemul nou în 20 iunie 2002 și am semnat contractul pentru dial-up RDSLink în data de 24. A fost o îmbunătățire majoră a calității: era stabil, nu mă mai arunca afară aleator și mergea la viteza maximă suportată de linia telefonică.

Amintiri foarte plăcute cu NFS Porsche Unleashed. Volanul era al unui fost coleg de clasă din școala primară și generală, dar eu îl primeam de la un alt prieten care din păcate nu mai este printre noi. 🙁

Cum tot stăteam pe IRC la taclale cu prietenii făcuți în anii anteriori, pe un canal am dat de cineva care m-a înnebunit la cap cu satelitul digital și cu câte canale se pot decoda. Noi am avut antenă parabolică de prin ‘95 și băleam după canalele codate, așa că perspectiva de a putea decoda și privi filme de aproape ultimă oră m-a entuziasmat la maxim. Și așa la finalul acelei veri, pe 7 august 2002 mi-am luat de pe okazii.ro o placă Technisat Skystar 1. Imediat i-am rezolvat pe ai mei cu un abonament de cablu și le-am confiscat rapid antena de satelit. Oricum pentru părinți a fost un upgrade pentru că dacă până atunci se rezumau la a privi cele 2 canale ungurești disponibile prin satelit, brusc au avut acces la mult mai multe. Această placă fost una dintre cele mai satisfăcătoare achiziții, din nou mi se împlinise un vis de vedea chestii la care am râvnit atât de mult. Au fost zile când am văzut și 4 filme unul după altul, și chiar am am scris pe blog despre asta: unu, doi și trei. Am înregistrat videoclipuri pe care le-am pasat la un prieten sau altul și apoi am aflat că s-au răspândit prin tot orașul și mai departe. Îmi mai amintesc de Crăciunul când mi-am început blogul în forma curentă, cum mi-am întors monitorul pe masă și cât am împodobit bradul m-am uitat constant la televizor.

În acel moment prietenii mei cam știau că sunt pregătit să investesc în componente și orice legat de calculator și a venit unul dintre ei la mine și m-a întrebat dacă nu aș vrea să-mi cumpăr un GeForce 4 Ti la un preț imbatabil. Conform facturii am bătut palma în 4 noiembrie 2002 și chiar a fost un preț incredibil, dar am impresia că “picase de pe un camion”. Dacă mai sus spuneam că înainte cu câțiva ani rămăsesem gură cască când vedeam ce puteau plăcile Voodoo, acuma am rămas fascinat de ce putea placa mea. Nu prea exista joc care să nu meargă cu toate detaliile și brizbrizurile la maxim.

De când am început să am acces la “broadband” de la Internet Cafe din toamna lui ‘99 și până la finalul lui 2002 când am găsit Internet Cafe-ul golit de calculatoare am stat oarecum cu frica în sân temându-mă de momentul când nu voi mai avea acces, dar și pregătindu-mă pentru el, am scris mai mult de 80 de CD-uri cu MP3 pe care am avut ocazia să le ascult după aia. Chiar și 20 de ani după ce le-am scris mai băgam câte unul în playerul din mașină să “descopăr” ce-i pe el, dar asta s-a terminat în vara lui 2024 când am schimbat head unit-ul cu CD changer din bătrânica mea Skoda într-o chinezărie cu Android Auto care nu mai știe ce sunt alea discuri.

Cum am rămas fără internet mai rapid decât dial-up-ul și aveam placă satelit, următorul pas logic a fost internetul prin satelit de la NetSystem (am găsit un formular fizic din 15 mai 2003 și posibil să fi fost primul formular deoarece în 25 aprilie menționez că aștept după un download pe dialup). Funcționa ca un VPN, request-urile le făceai prin dial-up și răspunsurile (la foarte mare viteză) veneau prin satelit. În timp ce am avut abonamentul cei de la NetSystem au făcut un stress test la un transponder nou, iar eu am cerut și am primit acces care s-a concretizat prin download nelimitat cu viteză mult mai bună. Am descărcat multe imagini de CD-uri cu jocuri și îmi amintesc că îmi programam calculatorul să se oprească sau să închidă conexiunea fix înainte de ora 8 (ora de la care se termina dial-up-ul ieftin de noapte) și mă culcam. Astfel în fiecare zi când mă trezeam (pe la amiază) parcă era Crăciunul și Janos făcea inventarul la cadourile sosite peste noapte. Nu știu dacă am avut acces în continuu dar știu că am anulat abonamentul Netsystem abia după ce m-am mutat la bloc în 2004 luna mai (după fix un an). Site-ul de la Netsystem s-a dus, de mult, dar am mai găsit un articol despre ei în The New York Times pe care dacă tot am abonament l-am și arhivat.

În această perioadă cât am avut internet prin satelit am făcut rețea cu vecinul de peste drum. O cunoștință care se ocupa de rețele mi-a explicat ce și cum se face, mi-a vândut un mic switch pe care îl am și acuma (pensionat desigur de foarte multă vreme), mi-a confecționat și donat mai multe cabluri de rețea pe care le-am tot folosit și dintre care s-ar putea să mai am câteva în uz. Cablul trecea de la colțul casei mele la casa vecinului de peste drum via stâlpul de la Electrica și am avut mari emoții să nu vină cineva să ni-l dea jos. Nu-mi mai amintesc niciun detaliu despre instalare, nu știu dacă îmi împrumutase amicul menționat anterior cleștele și am mufat eu cablurile și nici cine a prins cablul pe stâlp (o fi fost tata?). Am studiat pe atunci rețelele wireless și am citit că se poate face antenă wireless care să aibă performanțe bunicele dintr-un tub de Pringles. Cum și pe atunci Pringles era mai scump decât alte chipsuri și eu nefiind un băiat pretențios la mâncare mi-am cumpărat unul și după ce am mâncat conținutul a stat tubul mult și bine pregătit să fie transformat în antenă. Ceea ce nu s-a mai întâmplat în primul rând pentru că nu am mai găsit pe nimeni în Baia Sprie cu care să fac rețea wireless.

Mă gândeam că în acele vremuri (2002 - 2004) chiar făceam ceva ieșit din comun pentru un băisprian, lucrând remote ca programator pentru un client francez. Nu cred că înțelegeau prea mulți ce fac eu acolo, nici măcar părinții mei. Bine, evident că nu aveam seriozitatea și organizarea cerute de un job din ziua de astăzi, dar site-urile ieșeau de sub mâna mea și funcționau bine, nu au fost hack-uite, eram plătit, toată lumea era fericită. Întotdeauna am zis că sunt foarte bucuros că am început cum am început, mai ales când vedeam la locurile de muncă ulterioare cum erau pescuiți tinerii din băncile facultății și băgați direct în măcinătoarea de suflete numită corporație.

3. Al doilea Athlon

Mi-am făcut niște planuri, și apoi, conform bonului găsit, în 23 mai 2003 mi-am cumpărat componentele pentru următorul upgrade, și anume: placă de bază Epox 8RDA, procesor AMD Athlon XP 2000+, 256 MB memorie, cooler și o sursă de 400W. Nu le-am cumpărat de la Conseco (de unde îmi luam majoritatea perifericelor în acea perioadă) și nici de la firma de la care luasem configurația anterioară, căci după ce am rămas să lucrez de acasă am început să relaționez cu omuleți mai tehnici din Baia Sprie și astfel mi-a fost recomandat amicul unui amic (totodată soțul unei colege din școala primară și generală) care avea o mică firmă de hardware.

Cu toate că s-a întâmplat în epoca de glorie, din păcate nu îmi amintesc aproape nimic despre acest upgrade și nu mai știu cui am vândut procesorul și placa de bază anterioară. Totodată îmi vine cumva greu să cred că am rezistat cu acest procesor 3 ani jumate, ce-i drept destul de greu pe la final…

Am găsit ambalajul plăcii de bază de la această configurație cât și a celei din următoarea configurație într-una din săpăturile arheologice efectuate în fosta mea cameră din Baia Sprie, iar mai recent efectuând cercetări prin pod în Baia Mare am găsit și plăcile de bază cu procesoarele pe ele. Înainte să găsesc bonurile și facturile, mă încurca puțin că aveam aici pe blog o mențiune din 2003 în care ziceam că am AMD XP 1800+ iar eu găsisem în pod procesorul 2000+. Se pare că am și o însemnare despre o reinstalare de Windows unde spun că am un procesor de 1.66 GHz ceea ce corespunde cu 2000+, așadar treaba cu 1800+ o voi atribui faptului că mereu mă încurcau numerele.

La cât de multe am avut de scris despre perioada antecedentă, din păcate cam cu această configurație începe perioada despre care nu-mi mai amintesc mare lucru și nu mă ajută prea mult nici blogul unde am avut o mare pauză între aprilie și august 2003. În principiu perioada de glorie a continuat, stăteam tot cu părinții, prietenii veneau pe la mine, ne mai jucam, ne uitam la filme de pe satelit, mai schimbam muzici…

Am găsit o înseamnare despre nevoia unui hard disk mai mare. Când nu am avut eu nevoie de hard mai mare? Mai ales în perioada asta când descărcam cam tot ce puteam de pe internet… În orice caz mi-am cumpărat Maxtorul de 80 de giga menționat în articol în 27 octombrie 2003.

Cum tot citeam bloguri am văzut că americanii erau cu iPod-ul în sus și în jos, așa că între Crăciun și Anul Nou m-am apucat și eu să caut așa ceva de vânzare așa în România și am și găsit pe cineva pe forumul Softpedia. După niște muncă de convingere mi l-a trimis după ce a revenit de la petrecerea de Revelion (nu știu cum de îmi aduc aminte detalii de acest gen, dar iată că o fac) astfel încât pe data de 7 ianuarie 2004 am primit mult așteptatul gadget. A fost foarte fain iPod-ul, dar s-a simțit necesitatea înlocuirii bateriei care era pe moarte de când îl luasem. Am și reușit să o înlocuiesc, după ce am pus în mișcare niște pârghii cu prietenul din State al colegei de cameră de la Cluj a prietenei mele. Omul mi-a cumpărat bateria din State, mi-a adus-o când a venit în vizită, am fost la Cluj să o iau, am adus-o și montat-o în Baia Sprie, o veritabilă aventură.

Într-o însemnare din ianuarie 2004 vorbesc despre reinstalarea plăcii TV ca să mă pot uita la Seinfeld. Placă pe care o găsesc în pod unde strângea praf de mai mult de un an. Nu-mi aminteam că îmi duceam componentele nefolosite atât de rapid în pod, credeam că le țineam mai la îndemână prin camera mea. Aparent TV tunerul mi-l cumpărasem în 12 iulie 2000 (din hârtii).

Se pare că începutul lui 2004 a fost caracterizat de spart banii pe gadget-uri noi: iPod-ul menționat mai sus, apoi upgrade la aparatul foto la final de ianuarie, iar la început de februarie am făcut o afacere foarte bună prin achiziția unui Sony PlayStation 2, împreună cu un volan și câteva jocuri. Îmi amintesc că vânzătorul de pe okazii.ro mi-a zis ceva de genul “l-am primit de la rudele din Germania dar pe copii nu îi prea interesează, ei preferă să se joace pe calculator”. Ce îmi mai amintesc despre PlayStation a fost că a fost dureros în acele vremuri achiziția câte unui joc. Cred că primul joc cumpărat a fost Ratchet & Clank și apoi mi-am luat SSX 3. Am fost influențat în legătură cu ce jocuri să cumpăr de un canal TV franțuzesc dedicat jocurilor pe care-l prindeam pe satelit: Game One. Totuși văzând acuma timestamp-ul postărilor, m-am mișcat super repede având în vedere că la început de februarie am primit PlayStation-ul iar în 6 martie ziceam deja că mi-am comandat SSX 3 și de Ratchet & Clank vorbeam la trecut…

În 1 aprilie 2004 am făcut upgrade de la inscriptorul de CD-uri la unul de DVD-uri, și anume un TEAC DVW58G. Am așa un sentiment că am avut 2 inscriptoare de DVD pe parcursul timpului dar nu mai știu când l-am luat pe al doilea. Sau o fi fost 2 inscriptoare de CD!?

4. O schimbare de placă de bază și mutarea

În 23 aprilie 2004 cu ocazia construirii unui calculator pentru Ioana am făcut o schimbare de placă de bază spre un Epox EP-8RDA3I. Restul configurației a rămas la fel. Această rocadă a fost una dintre excepțiile când am documentat aici pe blog o schimbare de hardware. Placa de bază am găsit-o recent în pod cu 768 de mega de RAM instalați. 512 inițiali și apoi am adăugat 256 de mega în 30 octombrie 2003 conform chitanței găsite.

După Conseco și apoi amicul distribuitor (de la care cumpărasem configurația anterioară) se pare că din 2004 începuse deja pentru mine era UltraPro Computers. Motivul a fost comoditatea și faptul că exista în sfârșit în Baia Mare un magazin de calculatoare unde mai aveau și chestii în stoc și nu trebuia comandat chiar totul de la furnizor și apoi așteptat să sosească… Știu că a existat și un magazin Depozitul de Calculatoare (unde a lucrat și individul de care scriam mai sus că avea super configurații de gaming) dar eu am rămas fidel UltraPro. O altă amintire legată de UltraPro, este că atunci când s-a închis magazinul am fost chemat de un prieten și am primit șuruburi pentru fixarea hardurilor și altor componente care îmi vor ajunge pe viață.

Acesta a fost calculatorul cu care m-am mutat la bloc în a doua parte a lunii mai 2004. Nu mai știu ce s-a ales de modemul de telefon de care nu am mai avut nevoie odată ce am avut internet prin cablu. Internet prin cablu la care inițial optasem pentru un abonament de 128 kbps care avea incluși 1,5 giga de trafic lunar. Sună absolut ridicol acum dar era ridicol și pe atunci. Am schimbat foarte rapid în 64 kbps cu trafic nelimitat.

Privind în retrospectivă și lăsând la o parte accesul constant la Internet, calitatea vieții mele s-a cam diminuat odată cu mutarea la bloc. Nu că nu era deja deja cazul să mă mut, căci era destul de stânjenitor ca la 25 de ani să stau încă pe gâtul părinților, plus că a fost destul de necesar să ajung la o conexiune de internet stabilă, dar brusc am avut cheltuieli pe chirie și utilități, era gata cu compotul delicios de mere livrat în cameră de mama, mâncam destul de aiurea și eram destul de mult timp singur, câteodată ieșeam după o zi sau două de stat în garsonieră și amețeam când vedeam alți oameni. Au fost și părți bunicele, când mă simțeam foarte singur mergeam și dormeam la Baia Sprie și cum acolo nu mai aveam calculator redescopeream televizorul. Sau mergeam și o vizitam pe Ioana la Cluj. Mi-am adus aminte de cum am profitat de calculatorul pe care i l-am făcut și care era conectat la rețeaua DC++ a căminului și iar mi-am umplut cel puțin un hard disc cu chestii pe care apoi le-am scris pe DVD-uri care nu s-au mai întors în veci în calculator.

Cam tot mutarea la bloc a fost momentul când am încetat să-mi mai scriu discuri cu arhive cu kituri de softuri și poze salvate de pe net. Am conștientizat că internetul e here to stay cum ar zice englezul. Am continuat însă să mai scriu filme și kituri de jocuri.

Acea vară a fost una super fierbinte și după ce soarele a bătut în fiecare dupămasă pe peretele vestic al garsonierei în care stăteam, în august a murit Palit Daytona și am primit de la soacra la schimb o placă video ATI 9200 care era mult mai slabă din punct de vedere al performanței dar stabilă. Din acest moment nu prea m-am mai jucat pe calculator că nu prea mai puteam să mă joc.

Nu știu ce am făcut în 2005 dar lipsesc complet informațiile despre orice legat de calculator. După cum am zis în introducere, din păcate facturile și bonurile din această perioadă s-au pierdut. În luna mai după ce a secat cererea de lucru de la clientul moștenit de la prima firmă m-am angajat la cea dea două, care printr-o coincidență era la câteva sute de metri distanță de garsoniera mea. Știu că perindam între a dormi acasă la prietenă-mea (cunoscută și ca actuala soție, Ioana), mers la muncă, mers la bloc să pornesc și să ajustez niște download-uri, iar dormit la Ioana, șamd. La bloc, adică la propriul calculator stăteam destul de puțin.

A început să-mi fie ciudă pe monitoarele LCD la care s-a făcut upgrade la firmă așa că în ianuarie 2006 am trecut printr-o veritabilă sagă pentru procurarea primului meu LCD, un Samsung Syncmaster 913N. În afară de asta se pare că nu a fost nimic notabil pe plan hardware nici în 2006. Probabil și fiindcă focusul s-a orientat mai mult pe ce e interesant online și pentru că începeau să mi se diversifice și interesele, ne plimbam mult prin natură iar la final de 2006 mi-am luat permisul de conducere și orizonturile s-au lărgit și mai mult. În septembrie am plecat de la a doua firmă și am revenit să lucrez de acasă pe un contract de a face redesign prin div-uri pentru acasa.ro care era pe atunci al doilea cel mai vizitat portal românesc. E amuzant că în acești aproape 20 de ani care au trecut de atunci s-a uitat și ce era acela un portal.

5. Revenirea la Intel

Înainte de acest următorul upgrade am tot citit despre PC-uri multimedia silențioase, devenind fascinat de acest aspect și am hotărât că aș vrea să încerc și eu așa ceva. Plus că era oarecum și necesar, căci între timp ne mutasem amândoi la bloc și cum calculatorul îmi mergea aproape constant descărcând una alta era un pic deranjant să huruie în timpul nopții.

Având în vedere că nu stăteam prea bine cu banii, upgrade-ul l-am efectuat în doi pași, prima parte (memoria, placa video, sursa și carcasa) le-am luat la început de decembrie 2006, apoi după ce pe la final de ianuarie 2007 chiar a cedat configurația veche am fost nevoit să mă împrumut și să-mi cumpăr și restul componentelor (procesorul și placa de bază) la început de februarie 2007 (mai precis în 6 februarie 2007).

Acest upgrade a fost făcut când eram deja de-a binelea în era Web 2.0 cu ale lui web apps și știu că am folosit o aplicație de luat notițe numită Stikkit în care am trecut toate componentele împreună cu prețul lor. Configurația a arătat felul următor: procesor Intel Core2 Duo E6660 la 2,4 GHz pe o placă de bază ASUS P5B-E-PLUS (retroweb) cu 1 GB RAM la 667 MHz (împărțită pe 2 plăcuțe de 512 MB), toate alimentate de o sursă Antec PowerTrio 430-EC de 430W într-o carcasă Antec P160. Puțin mai încolo am luat și o placă video ASUS ATI RX1650XT cu 256 MB memorie video și un harddisc Western Digital Caviar de 250 GB. Am salvat și notițele în original dacă tot le-am luat purtat din Stikkit în Google Notebook de unde s-au importat automat în Google Docs și de acolo în ciorna acestui articol pe care am început să-l scriu încă în Wordpress.

A rezultat așadar un calculator silențios, în prima mea carcasă mai interesantă și non-bej cu o super placa de bază având un mod silent care oprea sau reducea mult turația ventilatoarelor astfel încât abia auzeai că funcționează PC-ul. Se putea lăsa să meargă peste noapte fără să ne deranjeze prea tare - la acea vreme dormeam în garsonieră cu salteaua pusă pe jos… Atât de plăcut m-a impresionat acest mainboard încât am devenit fan ASUS pe viață. Haha. Poate că e o ușoară exagerare asta dar după acest moment tot spre ASUS m-am orientat când a venit vorba de plăci de bază și nu numai.

După ce am făcut acest upgrade, am dus la Baia Sprie calculatorul vechi plus monitorul Hansol rămas de la upgrade-ul spre LCD. Nu mai știu de unde am avut un stick WiFi cu care mă puteam conecta la rețeaua vecinilor și am avut planuri să lucru de acolo la un mic sistem de content management fără să fiu distras prea tare de tentanțiile internetului. Nu am reușit dar am rămas cu amintirea.

După următorul upgrade la PC, care s-a întâmplat abia în toamna lui 2011, am refolosit această placă de bază în NAS unde a mai mers bine mersi până prin 2016 dacă bine-mi amintesc.

În vara lui 2007 am rămas iar fără proiecte și am demarat procesul de angajare la o firmă de software serioasă. Unde am reușit să intru.

6. Mac-uri

Pe 27 septembrie 2007 s-a concretizat o înțelegere cu Lucian care mi-a trimis MacBook-ul lui care stătea de o vreme nefolosit. Eu i-am trimis la schimb un PlayStation Portable (pe care îl primisem de la clientul meu francez pe vremea când încă lucram la a doua firmă, cel mai probabil prin vara lui 2006) și restul a fost pe datorie căci am lucrat dupămesele la câteva proiecte furnizate de el tocmai de pe Mac.

Înspre finalul lui 2007 m-a înebunit un prieten la cap să mă duc să lucrez la o firmă de construcții și eu am zis că oricum e un boom în domeniu așa că am plecat (cu niște scandal) de la firma de programatori la final de an și am început 2008 în construcții. Pe salar mai mare binențeles. Totodată ne-am mutat de la bloc în casa soacrei mele. Din păcate a lovit criza în scurt timp, dar nu s-a resimțit atât de tare la început. Știu că nu sunt informații despre calculatoare, însă aș vrea să argumentez de ce lipsesc…

Cred că prin 2008 mi-am luat The Orange Box (prima mea achiziție pe Steam) și am avut zile când m-am jucat toată după-masa Team Fortress 2. Atunci mi-am setat și de atunci a rămas aceași fotografia mea de profil pe Steam - nici nu intenționez să o schimb vreodată.

La început de 2009 eram la firma de construcții când au început problemele cu mama. Am stat până în octombrie la această firmă, pentru că din acea vară a început să mă curteze o cunoștință de pe Net să mă duc să lucrez remote pentru firma la care era asociat, ceea ce am și făcut din octombrie. Saltul salarial a fost unul mare, aproape s-a dublat, deci era a no-brainer cum ar zice englezu’.

În vara acelui an ne-am luat biciclete și am ajuns să stau și mai puțin în fața calculatorului.

La un moment dat am plecat pentru o zi la Cluj și când ne-am întors seara acasă am găsit MacBook-ul defect. Am găsit printre backup-urile salvate pe Amazon S3 un fișier zip intitulat work-after-the-great-macbook-crash-of-2009.zip iar în el fișierul cu dump-ul tuturor bazelor de date locale avea data de 13 decembrie 2009 - așadar în jurul acestei date s-a întamplat marele crash. Având mare nevoie de un calculator pe care să pot lucra mi-am luat un Mac mini în 26 martie 2010.

Din păcate firmuliță la care am lucrat nu a fost prea stabilă însă au încercat să îmi găsească proiecte și să mă plătească până s-a putut. Și s-a putut până în vara lui 2010.

Îmi luasem un KVM (de pe eBay din State!) ca să pot comuta între Mac mini și desktop dar am făcut asta din ce în ce mai puțin, am folosit exclusiv Mac-ul. Apoi în toamna lui 2010 iar mi-am căutat de lucru și un fost coleg de la a doua firmă m-a chemat la firma la care lucra atunci, unde am intrat cu scopul glorios de a le rescrie tot sistemul în framework-ul PHP numit Yii. Însă am ajuns să fiu “deportat” în Budapesta să lucru Java pe un proiect mizerabil. Cred că cu o săptămână înainte de această angajare mi-am luat primul smartphone.