Generația a patra

Samsung Galaxy S, Samsung Galaxy S3, Google Nexus 5, Huawei P10

Nu se poate spune că am fost un early adopter, prin 2008 / 2009 eram convins că nu am nevoie de un telefon deștept, judecând că eram oricum în fața calculatorului toată ziua iar dacă aveam ceva super important de verificat când nu eram o puteam face și de pe Sony Ericsson-ul din dotare. Am avut ocazia să butonez iPhone-uri deoarece patronul firmei de construcții la care lucram pe atunci era obsedat de tehnologie cool și și-a dotat toți directorii cu ele. Nu am simțit însă nevoia să am și eu așa ceva.

În ciuda faptului că dețineam un MacBook care-mi plăcea foarte mult am început în 13 august 2010 cu Android, mai precis un Samsung Galaxy S copiind-o pe Ioana care și l-a luat să scape de restricțiile de Internet de la serviciu (aceiași firmă de construcții menționată mai sus). Nu am prea vrut s-o cred când mi-a zis de el, fiind mirat de prețul foarte mic față de iPhone. În acea perioadă eram la capătul unei ere de freelance / lucrat de acasă gata să mă angajez cu acte în regulă și am profitat de “libertatea” rămasă printr-o escapadă biciclistă în miezul săptămânii documentată prin poze postate live pe Twitter. Desigur, nu s-a uitat la ele nici dracu’ dar eu am rămas cu experiența. Ce îmi amintesc despre telefon, în afară că a fost primul meu smartphone, este că mergea oribil de încet și că am încercat să dreg această problemă aplicând tot felul de trucuri pe care le-am găsit pe net. Fără vreun rezultat. După angajare am fost trimis să lucrez 3 luni la Budapesta și acolo am profitat mult de el fiindcă am primit o cartelă de date locală și astfel am avut acces la Internet de oriunde și oricând. O altă aventură a fost când în timpul unei excursii m-am udat leoarcă iar telefonul în loc să-l pun în rucsacul acoperit cu o husă impermeabilă l-am lăsat în buzunar. Evident că s-a stricat (se tot restarta), l-am trimis în garanție și mi-a fost trimis înapoi cu mențiunea că se anulează garanția, aparatul prezentând contact cu lichide. Mă gândeam să profit de asigurarea care o aveam pe el dar l-am pornit de test și a funcționat fără probleme. Se pare că se uscase pe drum. Nu avea bliț, așadar dacă voiai să faci o poză în condiții de lumină mai puțin ideale… ghinion. Nici camera în sine nu era foarte strălucită dar a fost primul meu telefon deștept și știu că așteptam încă cu sufletul la gură să fie convertite una câte una aplicațiile de succes de pe iOS pe Android.

Am rezistat cu el până în decembrie 2012 când mi-am luat un Samsung Galaxy S3 de la o cunoștință. Era “aproape” sigilat. S-a stricat în 1 iunie 2013, într-un mod foarte bizar, practic am observat că pe parcursul a câteva ore nu a mai dat niciun semn mobilul iar când am verificat era oprit și nu a mai vrut să pornească. Aparent o parte din S3-uri sufereau de un așa zis sudden death - și am avut norocul ca telefonul meu să facă parte din această serie. Am găsit după vreo lună de vânat pe OLX pe cineva cu unul identic dar cu ecranul spart și ne-am dus la respectivul prieten de la care l-am și luat, el lucrând la un service de telefoane. S-a făcut transplantul de placă de bază și ulterior am schimbat și camera cu a mea că cea de pe telefonul individului era plină de praf. Ca performanțe telefonul a fost OK la început apoi după al doilea update (cred) a cam încetinit. A avut cea mai bună cameră de până acuma și am făcut multe poze foarte reușite cu el. Funcționează în continuare la cumnat după ce a trecut prin multe alte aventuri.

În toamna lui 2013 mi-am luat o tabletă Nexus 7 și încurajat de performanțele acesteia în 26 iunie 2014 (mersi eMag pentru istoric) am făcut comandă pentru un Nexus 5 care mi-a fost livrat la Cluj în timp ce eram într-o delegație acolo. Am observat din start că la capitolul cameră stătea mult mai prost decât S3-ul dar în rest telefonul se mișca în sfârșit bine. Incredibil de bine pentru un Android. Pe parcurs limitarea care a apărut a fost spațiul de stocare, 16 giga dovedindu-se a fi foarte puțin și în ultima vreme mă luptam constant să eliberez destul spațiu să aibă loc să-și facă actualizările. A cam început să agațe și la aplicații dar e adevărat că aveam Facebook și Skype instalate care se știe că trag de telefon binișor.

Samsung Galaxy S, Samsung Galaxy S3, Google Nexus 5, Huawei P10

De vreun an am început să mă satur de tot de camera foarte proastă și să tânjesc la un cititor de amprentă pentru că folosesc aplicații de internet banking respectiv manager de parole și nu prea aveam chef să-mi tot tastez parolele lungi și foarte sigure. M-am hotărât să-mi iau un iPhone 6S second hand, cu 64 giga stocare dar plimbându-mă prin Media Galaxy mi-a atras atenția logo-ul Leica în zona mobilelor și așa am descoperit Huawei P9. Atras de stand ca o molie de lumină m-am dus și m-am jucat cu el, am admirat viteza dar mai ales am făcut poze de test fără număr până mi-a suflat paznicul de la magazin în ceafă. Mi-a plăcut ce am văzut și le povesteam colegilor de muncă despre cum mi-am schimbat planurile de achiziție când cineva a zis: “păi parcă scot acuma P10-le”… Cum nu era tocmai o urgență upgrade-ul de mobil am pus din nou idea pe linia de așteptare până am primit un mail de la Media Galaxy despre precomanda la P10. Moment în care s-au agitat lucrurile, am început să ma uit serios la review-uri și cam toate vorbeau de bine despre telefon și chiar și cele care găseau probleme de genul că nu e un upgrade destul de mare să se merite trecerea de la P9 sau nu are strat anti mâzgă pe ecran, îi lăudau camera, cuvintele “great” și “excellent” fiind o constantă. În rest, cel puțin pe hârtie telefonul bifează toate dorințele mele.

Acestea ar fi:

Sacrificiul pe care a trebuit să-l fac a fost să renunț la experiența stock Android care o aveam pe Nexus, dar asta ar fi fost disponibilă doar pe Google Pixel și încă nu sunt pregătit să-mi vând un rinichi pentru un telefon.

În rest cum se va descurca telefonul și cum o să-mi placă voi vedea pe parcurs.

PS. Da, așa cum se vede în poză încă le mai am toate, cu niște mici asteriscuri: Galaxy S3 e acum al cumnatului iar Galaxy S e de fapt ex-telefonul Ioanei.

Update - 7 octombrie 2020

După 3 ani jumate în această dupămasă am schimbat bateria în Huawei P10.

Am dat comanda pe AliExpress pe 25 iulie și am așteptat coletul atât de mult încât credeam că s-a rătăcit dar l-am primit într-un final la începutul acestei săptămâni. În pachet am mai primit și niște mici scule menite să ajute la dezasamblarea telefonului și după identificarea pe YouTube a unor tutoriale și urmărirea lor să văd cam ce mă așteaptă, am trecut la treabă. Dar imediat primul pas s-a dovedit a fi destul de greu, nu puteam nicicum separa carcasa posterioară. Din fericire acum câțiva ani mai comandasem din China două seturi de demontat gadget-uri și printre ele am găsit două mici lopeți cu care am reușit până la urmă…

Apoi spre deosebire de tutoriale unde placa de bază părea că iese foarte simplu, mie mi-a dat de furcă și am hotărât să nu o scot (decât s-o rup) dar asta a rezultat în probleme de a scoate una dintre benzile adezive cu care era lipită bateria veche. Am dezlipit-o așadar mai încetișor și cu grijă cu gândul la diferitele filmări în care am văzut cum baterii îndoite sau înțepate luau foc. Ultima problemă am avut-o cu benzile adezive noi care s-au lipit destul de aiurea, dar destul de bine încât să țină bateria nouă.

Cu emoție am reconectat cablul de la butonul de pornire dar după ce am văzut că telefonul pornește și totul e OK m-am liniștit. Deocamdată se pare că totul merge și că bateria nouă ține mult mai bine decât cea veche care era deja destul de obosită.

Posted in: android, română.

comments powered by Disqus

Navigate

Built from: _posts/2017/2017-04-09-generatia-a-patra.markdown.