Cărți

Thursday, May 8, 2025

În jurul Paștelui a fost pe acasă un amic din copilărie de-al soției, vecin de-al ei, un om cu care am socializat destul de mult înainte să-și ia catrafusele și să plece în Germania acum vreo 10 ani. Și, lucru total necaracteristic nouă, am ieșit într-o seară de vineri în oraș să stăm la o poveste cu el. Normal că la vârsta asta subiectul principal abordat a fost politica dar s-au mai strecurat și altele, și printre aceste “altele” omul a menționat că el nu poate ieși dintr-o librărie fără minimum 3 cărți în mână, are o problemă că nu-i mai ajung bibliotecile prin casă și că un moment bun de citit îl consideră dimineața la cafea.

Ceea ce m-a făcut să-mi amintesc că…

Eu am prins gustul cititului din fragedă tinerețe, știu foarte bine că prima carte pe care am citit-o a fost Vrăjitorul din Oz. Am început probabil mai târziu decât e tipic și am citit cartea în maghiară cu toate că eu nu am învățat niciodată maghiară la școală. Dar având în vedere că vorbeam maghiară cu părinții pe acasă (a se citi: maghiara mi-a fost limba maternă), în clasa întâi mă punea tata ca după ce-mi terminam temele să mai fac și câte o lecție din abecedarul unguresc. Vai cât l-am urât pentru asta în acel moment și cât l-am apreciat după. În continuare am citit felurite cărți în maghiară dedicate atât adolescenților cât și copiilor. După revoluție am încercat să-mi cumpăr cârți sci-fi, în mare parte ghidat după titlu sau după grafica de pe copertă, ceea ce s-a dovedit a nu fi o chestie tocmai inspirată.

Nu sunt sigur dacă se poate spune că am moștenit pasiunea pentru citit de la cineva, tata a fost bun la învățătură dar mai mult la alea reale - avea tot felul de cărți DIY, inginerești și de electronică și multe colecții de reviste din aceleași arii. Mama avea o bibliotecă care multora li s-a părut impresionantă dar eu nu prea am văzut-o lecturând, se pare că nu a mai avut timp de citit după ce m-am născut și a dat de alte greutăți. Însă după spusele surorii ei, în tinerețe era caracteristic pentru ea să se retragă undeva cu o carte în mână.

Liceul a primit pare-mi-se în clasa a IX-a o donație de cărți de la Nemira și astfel nu am reușit să citesc mai nimic din programă căci descoperisem cărțile lejere, mult mai ușor de citit decât vechiturile obligatorii pentru școală. Și am rămas pe linia asta, câteodată citind pe ascuns în loc să-mi fac temele, căci da, ADD-ul și procrastinarea au fost foarte pronunțate la mine încă de pe atunci. Update din timpul redactării: După ce am scris astea, am discutat cu un fost coleg de clasă și el este de părere că donația s-ar fi întâmplat mai târziu, cândva prin clasa a XI-a, ceea ce e plauzibil dintr-un punct de vedere, că-mi amintesc că ne-am dus cu încredere să ne alegem cărți din respectiva donație și nu cu dezorientarea specifice clasei a IX-a. Totodată, nu sunt sigur pentru că:

La scurt timp după acestă “gustare” l-am descoperit pe Stephen King și mi-am cumpărat Christine, The Shining și Salem’s Lot. Cred că am început cu Christine fiind fascinat de mașina ucigașă după ce văzusem câteva secvențe din ecranizare - filmul nu l-am văzut nici până în ziua de azi dar cartea mi-a plăcut în așa măsură încât împreună The Shining m-au făcut rapid fan King pe viață. Apoi după multe recomandări călduroase mi-am luat și Dune (primul volum împarțit în două cărți) care mie nu mi-a plăcut chiar atât de mult, niște cărți horror, polițiste și câteva scrise după filme astfel încât în clasa a XII-a eram deja echipat cu o mică colecție de cărți pe care le consideram avere mea (împreună cu casetele originale). Când am făcut fotografiile pentru acest articol am constatat cu stupoare că nu mai am niciuna dintre primele cărți ale lui King pe care le menționasem mai sus fiindcă probabil au rămas “împrumutate” cuiva.

Încă un lucru de care îmi amintesc a fost că în liceu au apărut cărți în engleză la o librărie situată aproape de liceu și eu mi-am luat Gremlins 2, adică romanul scris după prostioara de film. A fost prima carte pe care am citit-o în engleză.

Printre primele mele aventuri pe Internet (când lucram deja la Internet Cafe) au fost niște comenzi de pe Amazonul englezesc. Și una a fost cu 4 cărți de-ale lui King (The Tommyknockers, The Green Mile, The Girl Who Loved Tom Gordon și Bag Of Bones precum și Neuromancer de William Gibson pe care l-am citit cu mari dificultăți.

Puțin mai târziu când mi-am cumpărat Palm-ul nu am știut că îl voi folosi pentru citit dar am descoperit aplicația Mobipocket cu magazinul de cărți digitale aferent. Din această perioadă îmi amintesc despre cititul nocturn pe trenul către București și cum l-am cunoscut pe Adnan pe IRC, având aceași arie de interes muzicală și cum mă jucam cu el Warcraft 3 noaptea (împreună cu Bogdan și Lucian).

Cred că aici a urmat o pauză lungă, căci Palm m500-le l-am vândut și mi-am luat un PDA cu Windows aproape imediat după ce m-am mutat la bloc, pe care ulterior l-am schimbat pe un Palm color. Niciunul din aceste device-uri nu excela la durata de viață a bateriei, nici vorbă de câteva ore bune de citit cu ecranul iluminat ca și pe m500. Nu mai știu dacă și ce cărți am citit în perioada asta dar dădusem de Internet permanent, filme și seriale pe torrent… Cine mai avea nevoie de cărți?

Îmi amintesc că într-unul din concediile de la Moltaller Gletscher unde am mers doi ani consecutivi, respectiv în 2011 și 2012 citeam de zor The Hunger Games, dar nu mai știu exact de pe ce device, posibil de pe iPad-ul de primă generație pe care l-am deținut între 2010 și 2013.

Apoi prin septembrie 2013 mi-am luat un Kindle Touch pe care în scurt timp l-am schimbat pe un Kindle Paperwhite de a doua generație, pe care încă îl mai am. Și chiar dacă nu am fost un devorator de cărți am citit destul de mult de pe acest device.

Multă vreme momentul oportun pentru lectură l-a reprezentat pentru mine perioada dintre pusul în pat și adormire dar apoi a apărut concurența cu chestii mult mai ușor de digerat precum blestematul de Facebook sau și mai blestematele reel-uri de Instagram și TikTok… Apoi colac peste pupăză au început să mi se strice și ochii și cu toate că mi-am făcut ochelari încă din 2022 am supraviețuit o vreme fără să mă ating de ei dar mai nou chiar am nevoie că deja începe să-mi fie prea scurtă mâna - cei care au nevoie de ochelari de citit știu la ce mă refer. Așadar am luat-o iarăși mai încet cu cititul că nu puteam să port ochelarii în pat să risc să îi zdrobesc dacă adorm, nici nu voiam să-mi pun font ridicol de mare pe kindle și era evident mai ușor să mă uit la “concurența” amintită mai sus.

Dar, cândva prin pandemie cred că, mi-am făcut abonament la Audible și asta m-a ajutat iarași să mai citesc, sau mai bine zis să progresez cu niște cărți. Câteodată citeam și ascultam în tandem să mă pot concentra mai bine dar au fost și romane pe care preponderent le-am ascultat, ca de exemplu Fairy Tale, ascultat în mare parte conducând înspre și dinspre Timișoara în interes de serviciu.

Și ajunși cu istoria mea și a cărților în prezent să revenim la întâlnirea cu care am început acest articol. Cu toate că am avut o colegă pe parcursul celor 10 ani cât am lucrat la Softvision (între 2011 și 2021) care-mi povestea de cât de mult îi place să-și ia și să citească cărți fizice (în cazul ei erau în engleză) la fața locului i-am zis amicului: “Ha! Cărți de hârtie în 2025, la ce bun!?”

Dar după o vizită la Cărturești în timp ce așteptam după fast food, o căutare pe Google și o comandă la nemira.ro, după câteva zile m-am trezit cu chestiile astea ciudate:

Când am dat comanda m-am întrebat amuzat dacă aș primi discount mai mare de la Nemira dacă le-aș arată că mai am materialele lor publicitare de la începutul anilor ‘90. 🙂 Căci mai am câte ceva: o anexă la ofertă (oferta am folosit-o probabil să-mi comand ceva), o reclamă pentru abonament la anumite colecții (oare de ce am bifat tocmai Dicționarele?) și un calendar Nemira din 1996.

A fost interesant să citesc alternat Mr. Mercedes în engleză pe Kindle și în română din cartea fizică. Am și descoperit câteva erori în traducere dar nimic prea critic și dureros. Ah, și am redescoperit că pe cărțile fizice nu primesc notificări care să mă distragă (ce-i drept nici pe Kindle) și acel sentiment plăcut că dacă citesc ceva ce mă captivează mi se pune în mișcare imaginația.

Poate v-ați întrebat ce relevanță a avut faptul că am menționat că l-am cunoscut pe Vasile Adnan prin 2003 (și de atunci am ținut legătură necontenit). Ei bine, coperțile și grafica cărților de mai sus sunt semnate de el.

Și după ce am terminat Mr. Mercedes și am constatat că mi-a plăcut, am mai făcut o comandă și o achiziție de la un magazin Cărturești:

Așadar acum am toate cărțile în care apare Holly Gibney și sper să apuc să citesc cât mai multe până apare Never Flinch.

Cristi, sper că ești mulțumit cu ce mi-ai făcut… 😁