Cronici Calculatoricești - CIP
Thursday, July 8, 2021Acum câțiva ani (vreo 5 sau 6 🥺) m-am apucat să scriu un articol despre interacțiunea mea cu calculatoarele și am tot modificat și adăugat la el până m-am gândit că ar fi frumos să-l public în toamna lui 2018 la aniversarea a 20 ani de când am PC. Apoi am depășit termenul și au trecut 2019 și 2020 cu multe probleme personale… Dar sunt hotărât să încep să public seria (adică acest articol) în prima jumate al lui 2021! — Uite că aproape am reușit, am publicat articolul la început de iulie.
Tot recitind articolul în cadrul sesiunilor de redactare mi-am dat seama că lecturam unele chestii care cu toate că îmi erau destul de clare în minte când le-am scris, le-am uitat după aia - acuma nu știu dacă din cauza liniștii sufletești că le am scrise și-s la loc sigur sau pur și simplu deoarece sunt la vârsta la care uit masiv. Cred că este vorba de varianta B. În orice caz mă bucur că le-am scris și încerc să mai scriu lucruri înainte să le uit și să știți că pentru unele chestii pe care urmează să le citiți mi-am răscolit binișor mintea și după caz am întrebat amici și cunoștințe… Care mi-au zis în mare parte că-s nebun. 🙂
Și cu asta am terminat cu introducerea, să începem călătoria în timp.
De când mă știu îmi ciuleam urechile spre orice legat de calculatoare, încă dinainte de a pune mâna pe primul calculator am prins emisiuni la televizor sau articole în reviste de genul Cutezătorii, Tehnium sau ce oi mai fi citit pe atunci. Dar primul contact adevărat a fost în clasa a IV-a sau a V-a (1989 - 1990), când s-a ținut un cerc de informatică la Casa Elevilor (Casa Pionierilor pe atunci) - și aici când zic un cerc mă refer la o singură ocazie de circa 2 ore. Calculatorul a fost cred că un HC85 și știu foarte sigur că ne-am jucat Bruce Lee și probabil că înainte de aia ne-a și spus câteva noțiuni elementare despre calculator. Dar degeaba am mers foarte entuziaști în următoarea săptămână căci am fost anunțați că nu se mai ține. A fost înlocuit de un alt cerc, nu mai știu precis care.
Voi face aici o mică paranteză și voi scrie despre cercurile la care am participat, dacă tot am făcut un efort să mi le amintesc. Așadar, în ordine cronologică cred:
- Teatru - Unde, în mod evident, am învățat o piesă de teatru - Ăsta a fost primul cerc la care am participat, probabil în clasa întâia și mi-a plăcut extrem de mult dar știu că nu am apucat să interpretăm ce am învățat (sau am fost eu bolnav când a fost interpretată). Piesa era despre ceva încurcătură cu un magician de la circ și eu urma să interpretez magicianul deoarece personajul avea un accent, și și eu aveam accent unguresc care i-a convenit domnului Adrian Oțoiu, cel care era coordonatorul cercului. Din păcate nu am reușit să găsesc scenariul, cu toate că pe parcursul îndelungatei redactări al prezentului articolul am luat legătura cu dânsul, și chiar m-a îndrumat spre o carte pe care am cumpărat-o dar nu am găsit piesa în ea.
- Minerit - Care de fapt era un cerc de modelism, dar fiind epoca odiosului și Baia Sprie fiind un oraș minier a trebuit denumit ca atare. Aici am construit o machetă de ARO 240 și o barcă, ambele din placaj. Cred că am umblat 3 sau 4 ani la acest cerc și mi-a plăcut foarte mult.
- Cronologic cred că aici au picat acele 2 ore de cerc de info.
- Foto - Unde ne-a învățat tot procesul de fotografie de la făcutul de poze până la developarea lor. Pe film binențeles.
- Dendrologie - Aici o doamnă mai nonconfirmistă (soția unui chirurg renumit din Baia Mare) ne-a povestit vrute și nevrute despre religie, paranormal și legătura dintre ele, zăpăcindu-ne considerabil percepția ușor maleabilă pe care o aveam la acea vârstă. Ăsta a fost, cred, ultimul cerc pe care l-am frecventat.
Să revenim la calculatoare. După olimpiada de matematică din clasa a V-a (da, am participat la așa ceva și chiar am ajuns la etapa județeană!) am mers la un coleg și bun prieten să-i văd calculatorul, avea o clonă ZX Spectrum, o Electronica CIP de primă generație. Probabil ne-am jucat ceva, nu-mi mai amintesc exact ce, dar am rămas fascinat.
Îmi scapă motivul (or fi fost rezultatele bune sau acceptabile la învățătură?) dar mi-au cumpărat și mie părinții același tip de calculator de la magazinul de electronice din oraș, dacă nu mă înșel în iarna anului 1991 și îmi amintesc că de Crăciun am fost foarte ocupat să copiez și să rulez programele din manual. Acesta a fost primul meu contact, foarte entuziast, cu programarea - chiar remarcase tatăl meu că nu m-a mai interesat împodobitul bradului ca înainte. Am revenit cu tatăl meu la prietenul amintit anterior imediat după ce mi-a cumpărat calculatorul, și mi-am copiat pe o caseta primele jocuri, dintre care îmi amintesc de TUTANK, mai precis Tutankhamun, un joculeț simplu în care explorai mormântul faraonului respectiv. Acesta a fost cam printre primele jocuri pe care le-am jucat pe calculatorul propriu și după câteva zile m-am interesat la colegul meu pe la ce nivel a ajuns și mi-a spus că de fapt ei nu prea joacă jocul ăla, s-a întâmplat doar să fie la îndemână când mi-au copiat caseta.
O particularitate al acestui calculator (Electronica CIP) a fost că, spre deosebire de majoritatea clonelor și însuși ZX Spectrum-ul, nu avea interpretorul Basic în ROM ci trebuia încărcat la fiecare pornire de pe casetă. Probabil că inginerii care l-au proiectat s-au gândit că astfel poate fi mai flexibil calculatorul, existând posibilitatea de a încărca și alte interpretoare, dar realitatea a fost că în anii în care l-am folosit am încărcat mereu același BASIC în afară de câteva încercări cu PN-BASIC care era un BASIC cu mesajele în română și care permitea selectarea vitezei de încarcare / salvare. Cu toate că era interesant am abandonat destul de rapid experimentele căci nu prea mergeau unele jocuri cu el.
Pe caseta care a venit cu calculatorul a venit și un program de copiere, ce se putea încărca tot așa în locul Basic-ului, dar ulterior am făcut rost de Copy 86M aka Kovacs Copy, un program de copiere foarte bun, care comprima / decomprima în timp real tot ce încărcai / salvai pe casetă permițând astfel copierea unor jocuri care erau făcute să încapă la fix în memorie. Ah, un program de copiere însemna un programel în care încărcai ce voiai să copiezi ca și cum ai încărca efectiv softul și apoi era gata să-l redea înapoi ca tu să-l înregistrezi pe o altă casetă. Astfel nu făceai simplă copiere audio, nu aveai nevoie de 2 casetofoane și nu se eroda calitatea audio la copieri subsecvente.
Câteva cuvinte despre “perifericele” pe care le foloseam pentru CIP:
Pentru încărcarea și salvarea programelor inițial foloseam casetofonul deck al combinei muzicale Electronica cumpărată de tata cândva înainte de revoluție și ulterior ca să-l menajez de multiplele derulări necesare pentru a găsi începutul unui program, cu ocazia unei plimbări “peste deal”, părinții mi-au cumpărat din piața din Sighetu Marmației (“de la ruși”) un mic casetofon rusesc (Proton 402) pe care l-am folosit din acel moment cu calculatorul. Apoi prin liceu l-am dus să redea piese la radioul liceului, l-am uitat acolo și când s-a lichidat radioul (și eu am lipsit aparent) a ajuns la un coleg - căreia i-a stat pe balcon o vreme și apoi mi-a fost returnat după alți câțiva ani. A mai trecut ceva vreme și într-o bună zi i-am făcut niște poze (poza de mai sus) și l-am pus în pubela de gunoi - nu cred că mai mergea. La aproape 20 de ani după ce l-am aruncat, făcând curățenie prin casa părintească, de fapt a mea deja după ce am moștenit-o, am găsit panourile laterale ale acestui casetofon. Le-am tras niște poze și le-am aruncat și alea. RIP. Pentru poza ilustrativă am folosit 2 poze făcute în 2003 cu primul meu aparat digital, de aici calitatea precară. Dacă vreți să vedeți în întregime miniturnul din care făcea parte casetofonul deck, aveam o poză în articolul precedent cu Roxette. Și cu casetofonul rusesc am găsit niște poze bune într-un anunț de pe Etsy.
Tot cândva în această perioadă (‘91 - ‘93) apăruse magazinul Ana Electronic în Baia Mare, unde cu ocazia multiplelor vizite cu tata am ochit o interfață Kempston joystick pe care mi-a și cumpărat-o apoi, și am avut un joystick împrumut de la o verișoară de-a mea pe perioade îndelungate de timp. Cred că primul joc pe care l-am jucat cu joystick a fost WestBank. E interesant că alte jocuri nu prea mi-au rămas în minte să fi fost mișto de jucat cu acest periferic. Mai am câteva poze cu interfața: 2 și 3.
Calculatorul îl conectam la televizorul color al familiei (o noutate și ăla pe la începutul anilor ‘90) când puteam, iar pentru momentele când părinții voiau să se uite la TV mi-a pus tata la dispoziție un mic televizor Sport. Televizor Sport pe care l-am văzut în unele poze digitale de după 2002. Habar nu am de ce l-am ținut atâta, mai ales la “îndemână” pe la mine prin cameră. Nu știu ce s-a întâmplat cu el dar televizorul color cumpărat l-am donat cândva între 2010 și 2012 (după o carieră de aproape 20 de ani în familia noastră) așa că trebuie să vă mulțumiți cu o poză cu cablul coaxial pe care-l foloseam să leg CIP-ul la TV. 🙂
După câte vedeți, toate pozele îmi aparțin: CIP-ul și cablul au supraviețuit într-un dulap lângă un robot de bucătărie arareori folosit, interfața de joystick într-un colț al unui alt dulap, folosit aproape zilnic de către părinți. Mă pregăteam de zor să pornesc calculatorul de dragul acestui articol, cu toate că știam că e stricat (vedeți puțin mai jos) dar am descoperit că îi lipsește adaptorul de curent. Probabil la un moment dat l-a luat tata să alimenteze ceva sau a ajuns în pod, sau… Nu e o mare problemă că am o sursă de laborator dar am descoperit multiple probleme la tastatură și la o inspecție mai atentă faptul că era improvizat conectorul care accepta mufa adaptoare… Cine știe ce probleme mai are de care am uitat.
Nu îmi mai amintesc exact când s-a stricat, probabil cândva în clasa a 7-a sau pe la inceputul clasei a 8-a - în orice caz știu că eram cumva pe val căci între momentul cumpărării și când s-a stricat au început să apară casete cu jocuri și programe la magazinul Satelit din centrul Băii Mari. Cumva îmi amintesc că am acceptat foarte ușor constatarea că nu mai merge - l-am deschis într-o zi și se reseta continuu, apoi după câte știu nici nu prea l-am mai încercat - cred că eram deja prins în febra PC-urilor sau a fost o experiență negativă și creierul meu a șters rapid cu buretele…
Update (31 octombrie 2021): Am găsit niște poze dintr-un jurnal de-al meu din martie 1994, unde scriam că am reparat joystick-ul primit de la vară-mea și că am și eu varianta de Spectrum a unor jocuri prezentate într-o emisiune văzută la unguri. Așadar la începutul lui ‘94, respectiv prima parte a clasei a opta, încă funcționa calculatorul.
Odată cu apariția casetelor preînregistrate la magazinul Satelit nu mai eram limitat la a face schimb și a copia programe de la alții și îmi amintesc că am pus mâna pe Lemmings care cu tot cu nivele umplea o casetă întreagă pe ambele părți. Am o frântură de amintire cum că cele două casete din imaginea de mai sus nu ar fi ale mele, dar au rămas la mine de vreo 27 de ani. Nu mai știu cine le-a cumpărat, dar după câte se vede erau pline de limbaje de programare și utilitare și probabil nu prezentau interes foarte mare la proprietar (față de jocuri) așa că au rămas la mine. De asemenea știu că după ce s-a stricat calculatorul meu și-au luat niște amici CIP-uri pentru jocuri și am împrumutat și eu multe casete care nu s-au mai întors niciodată…
Înainte și în timp ce am avut acest calculator a rulat la TVR “emisiunea cu mustăciosul” (dacă nu mă înșel în fiecare vineri) care la final dădea niște sunete ciudate - de fapt, mi-am dat seama după ce am văzut și eu calculator că transmiteau programele prin TV, doar că trebuia să ai mufă de ieșire audio la TV să înregistrezi cu casetofonul - eu nu am avut această mufă, am avut doar promisiuni că va fi montată pe acel TV Sport.
Nu se poate vorbi despre o clonă ZX Spectrum fără a menționa jocurile pe care le-am jucat cu mare plăcere:
- Spy Hunter - Joc de “pătruns” cu mașina care se transforma în barcă și înapoi.
- Saboteur 2 - Incredibil de multe dupămese topite cu acest joc - În colțul dreapta jos apărea ce armă ai, și eu citeam Shuriken Helo în loc de Held.
- Deflektor - Descoperit parcă într-o sămbătă și savurat la maxim.
- Hades Nebula - Muzica din meniu extraordinară, grafică foarte frumoasă dar jocul imposibil de greu.
- ATV Challenge - Vărul meu l-a însoțit pe tatăl lui într-o delegație la Borșa, unde a venit un alt inspector tot cu fiul lui, care-și adusese ZX Spectrum-ul și avea jocul ăsta. 🙂 Atâta mi l-a slăvit vărul meu până l-am făcut rost și eu și chiar era fain mai ales să-l jucăm în doi.
- Cred că mai pe la final am jucat Ironman, de fapt Ivan ‘Ironman’ Stewart’s Super Off Road. Pe ecran apărea o întreagă pistă întortocheată de offroad, pe care tu concurai cu o mașinuță. Îmi plăcea foarte mult fizica jocului, odată accelerată mașina avea inerție, derapa în curbe, sărea de pe rămpi, a fost fun.
- Highway Encounter și partea a doua - Unul dintre ele l-am terminat.
- WHAM! - Muzică de la formația omonimă, am rămas gură cască cât de bine poate să sune.
- Quazatron - Interesant că cu toate că cu toate că a trecut un sfert de secol tot mai apar articole despre cum a fost dezvoltat câte un joc. Mai de mult am citit cartea unui tip care a făcut conversia lui R-Type (pe care nu l-am jucat) pentru Spectrum și recent a apărut și mi-a recomandat Google un articol despre Quazatron.
Ca orice copil am avut idei de a face propriile jocuri, dar cum nu se prea puteau scrie in BASIC (din cauza vitezei reduse) m-am rezumat la a desena “SCREEN-uri” (adică grafică introductivă care apărea în timp ce se încărca jocul) în Art Studio. Știu că jocul pe care voiam să-l fac avea să se numească Thumper Joe. Nu mă întrebați ce însemna “thumper” și nici ce trebuia să faci în joc. De asemenea desenam cu mare plăcere fonturi tot în Art Studio și am aflat că se pot salva, apoi încarca și dacă dădeai o instruncțiune: POKE 23607, CEVA puteai folosi fontul custom. De asemenea POKE 23609, NUMAR îți prelungea sunetul pe care îl scotea calculatorul la apăsarea fiecărei taste. Interesant cum acum, la 42 de ani, mi-am adus aminte de chestiile astea fără prea mult efort dar habar nu am ce am făcut acum o zi…
Dacă vine vorba de programare îmi plăcea foarte mult să încarc căteodată Beta Basic, că avea niște facilități interesante ca de exemplu grafică mult optimizată față de BASIC-ul clasic. După ce m-am uitat în manual acum că este disponibil mi-am amintit că avea structuri de looping și chiar puteai programa procedural nu doar spaghetti cu GO TO-uri.
Îmi amintesc că am citit despre VU-3D și Database în “cărțile galbene” (despre care am aflat de la un coleg că ar fi fost cărți “rebele”) și apoi cât m-am mai strofocat să fac rost de VU-3D ca să încerc și eu să fac grafică 3D. Cred că până la urmă am rulat programul și mi s-a părut un fâs. Am căutat și citit acuma review, și da, chiar a fost un fâs. Tot așa, îmi amintesc vag că aceste cărți galbene le-am cam furat… Adică era spre final cercul de informatică și cărțile erau de mult timp aruncate deoparte și păreau să se fi uitat de ele așa că le-am “luat” acasă. Să-mi fie iertat.
Cât am mai așteptat eu să pun mână pe Hisoft Basic că citisem sau auzisem că ăla are COMPILATOR, pe vremea aia eram disperat după compilatoare că nu am fost în stare să învăț să programez în cod mașină în care erau făcute toate jocurile și programele de pe ZX Spectrum. Apropo, îmi amintesc de Tutor găsit pe o casetă, era un program românesc care te învăța cod mașina. De fapt în timp ce redactam acest articol m-am pus și am căutat Tutor, și am dat peste grupul Romanian Home Computer de pe Yahoo Groups (ulterior Google Groups), unde printre altele am găsit acest progrămel precum și multe altele și foarte multe discuții interesante. Pe această listă de discuții am dat și peste un link către un articol din Today Software Magazine ăl cărui fondator este fratele celui la care m-a dus prima oară să-i văd calculatorul după olimpiada de matematică din clasa a V-a. Practic s-a închis cercul. 🙂
Va urma…
Și a urmat: partea a doua.