Capsula timpului muzicală

16 Jan 2018

După atâția ani de MP3 și muzică digitală, anul trecut m-a prins și pe mine fascinația sculelor audio “vintage” și printre altele mi-am luat un casetofon deck Technics la un preț incredibil față de cât costa pe vremea adolescenței mele când un asemenea aparat aparținea de domeniul viselor.

Tot scotocind prin vechea mea cameră din Baia Sprie după casete mi-am găsit și organizatorul de casete murdar și foarte prăfuit că zăcea nefolosit de vreo 15 ani. Așa că l-am adus la Baia Mare să-l spăl în mașina de spălat vase…

Spălătura s-a întâmplat, dar după câte se vede în poza de mai sus nu a avut tocmai efectul scontat și apoi o vreme rack-ul a așteptat pe hol să fie dus înapoi. Într-o dupămasă l-am găsit căzut pe jos cu piesa de legătură ruptă (în poză apare deja lipită).

Când să-l montez la loc am întrezărit ceva ce părea a fi o hârtie împăturită în spațiul gol din interior…

Erau de fapt două hârtii împăturite.

După ce le-am despăturit mi-am dat seama că erau coperți pentru două casete cu selecții înregistrate de mine.

Menționez aici că grafica de pe această copertă a fost rezultatul încercării mele de atunci de a desena ceva cu elemente abstracte similar cu ce văzusem pe casetele poloneze semi-pirat de atunci.

Vara lui 1994 a însemnat pentru mine vacanța dintre școala generală și liceu, respectiv pregătirea pentru admitere. Fiind un procrastinator profesionist de la o vârstă fragedă, am așa o vagă presupunere că am înregistrat casetele și am desenat coperțile în perioada când trebuia de fapt să învăț pentru admitere.

Deduc din lista de piese că eram fascinat de euro dance, probabil de la finalul clasei a VIII-a (sau a opta, să nu par academician) când, clasa noastră ca să fie mai cu moț a organizat nu mai puțin de trei(!) serate de adio. Serate la care acesta a fost genul de muzică dominant.

Îmi mai amintesc că nu prea îmi permiteam să-mi cumpăr casetele cu selecții poloneze, dar aveam o colegă care își lua săptămânal ce mai apărea nou la băieții care veneau la taraba de la piață. Eu probabil împrumutasem de la cineva câteva casete și mi-am ales de pe ele ce-mi placea.

Aceasta a fost epoca când informațiile muzicale mi le luam din Ecran Magazin (o variantă autohtonă mai ieftină pentru revistele Bravo și Popcorn) și de la emisiunea de dedicații muzicale prezentată de Delia și DJ Zsolt care rula în fiecare seară la Cinemar Baia Mare.

Dar să vedem ce muzică era pe aceste casete? Pe verso-ul coperții artistice prezentate mai sus (pe care am menționat și că e volumul 1) găsim prima listă de piese:

Side A

1. Capella - U Got 2 Let The Music // Euro dance cum scrie la carte.
2. Billy Joel - The River Of Dreams // Îmi amintesc că stăteam pe gânduri dacă s-o înregistrez sau nu că nu prea îmi plăcea. Cu urechile de acum consider că e una dintre cele mai OK muzici listate aici.
3. Loft - Hold On // Ca și Capella mai sus, o piesă euro dance destul de cunoscută.
4. 2 Unlimited - Faces // A trebuit s-o reascult să-mi amintesc ceva de ea. Ce versuri descriptive.
5. Madonna - Rain // Vai, cât de mult mi-a plăcut asta. Am ascultat-o de jde ori și știu că odată am dat volumul atât de tare încât mi s-a încălzit amplificatorul Electronica 3220 de mirosea. Chiar și acum zic că e OK.
6. DJ Bobo - Take Control // Tot o piesă clasică euro dance, doar că nu prea îmi plăcea DJ Bobo. Și atunci de ce am înregistrat-o?

Side B

1. Salt N’ Pepa - Watta Man // De fapt “Whatta Man feat. En Vogue”. Ce? Salt ‘N’ Pepa mai au și alte piese în afară de “Push It?” Glumesc, de asta chiar îmi amintesc cu refren cu tot.
2. Maxx - No More // Euro dance tot după rețeta care s-a dovedit atât de succes în acei ani. Îmi aminteam de refren.
3. Intermission - Six Day // De fapt “Six Days”. Idem mai sus.
4. Magic Affair - Omen III // “Do what you want but don’t forget the omen.” Din nou, am reușit să citez în mare refrenul chiar înainte să re-ascult.
5. Take That - Babe // Wow, boybands. Nu știu de ce am înregistrat-o.
6. Doop - Doop // Asta mi-a plăcut cu toate că era super copilăroasă și mă amuza idea că dacă întorceai invers “doop” se citea la fel. Chiar mi-a influențat niște alegeri de pseudonime pe web.
7. Ace Of Base - Don’t Turn Around // Ace Of Base, marea revelație a acelor ani, îi prezentau ca următoarea ABBA…
8. Freddie Mercury - Living On My Own // Vai, ce i-au făcut lui săracu’ Freddie? Știți voi, e melodia cu “vino lele”, “viorele”…

Mai sunteți aici? OK, trecem la a doua listă:

Side A

1. Prince Ital Joe featuring Marky Mark - United // Știu că am citit relativ recent pe Wikipedia că Prince Ital Joe a murit în 2001 și mai știu că m-am amuzat copios când am citit un comentariu pe YouTube la această piesă sau alta cu Marky Mark (cunoscut în ziua de azi ca actorul Mark Wahlberg) care zicea ceva de genul: “this was back when Mark Wahlberg was a real ni**a”.
2. CO.RO. - There’s Something Going On (Mix) // Aveam o fascinație cu CO.RO că înainte cu vreun an tot stând la pândă să înregistrez piese de la radio am prins o parte din “Because The Night” și mi s-a părut extraordinară.
3. Haddaway - Life (Mix) // Nu prea mai știu nimic despre piesă doar că e o altă piesă de-a lui Haddaway, căntărețul cu “What Is Love” care o știe toată lumea din scena cu Jim Carrey.
4. Joshua Kadison - Jesse // De fapt “Jessie”. O baladă a cărei refren o mai știam aproximativ. Știu că atunci eram suprasaturat de piesă, dar acum chiar am ascultat-o cu plăcere.
5. Roxette - Sleeping In My Car // Asta iarăși nu știu de ce am mai înregistrat-o și pe caseta cu selecții, că oricum eram fan înrăit Roxette și sigur o aveam deja pe albumul Crash, Boom, Bang. Poate era o încercare de-a mea de a promova Roxette pentru audiența casetei cu selecții, care eram tot eu.
6. Ace Of Base - The Sign // Anii ăștia au fost anii Ace Of Base. Din fericire au trecut. Nu am fost un mare fan.
7. Loft - Summer, Summer, Summer // A trebuit să-i dau play să-mi amintesc de ea. Nu am rezistat s-o ascult mai mult de 20 de secunde…
8. Culture Beat - Got To Get It // Ani buni pentru Culture Beat, care explodaseră în popularitate cu “Mr. Vain”.

Side B

1. Erasure - Always // Una dintre acele piese care îmi plăceau și îmi displăceau în același timp.
2. Magic Affair - Give Me All Your Love // Dacă “The Omen” de mai sus mi-o aminteam, habar nu am ce-i cu asta.
3. D:Ream - Another Night Another Dream // Nu știu cine a greșit aici, eu sau cei care au tipărit inserturile pentru casetele poloneze de pe care am copiat titlul pieselor, în orice caz e vorba de The Real McCoy nu D:Ream. Tot o piesa euro dance foarte cunoscută.
4. Reel To Real - I Like To Move It // Scris de fapt Reel 2 Real. Asta o cam cunoaște toată lumea, dacă nu de altundeva atunci din desenul animat Madagascar.
5. Positive Connection - Abracadabra // Îmi amintesc în mare linia melodică a refrenului…
6. Take That - Pray // Din nou.
7. Loft - Love Is Magic // A treia piesa Loft pe două casete. Se pare că-mi plăceau tare mult.
8. Mo.Do. - Einz, Zwei, Polizei // Am greșit la ortografie, dar cui îi pasă? Oribilă.

Având în vedere de câte ori m-am întrebat mai sus de ce am înregistrat câte o piesă tind să cred că speram să mai dau unora caseta să aprecieze gusturile și abilitățile mele fine de selecție. Sau, judecând după frecvența de balade (numite pe atunci “bluzuri”), speram s-o duc la seratele care credeam că vor urma și la liceu. La mult timp după acest moment am aflat de conceptul de mixtape, care era varianta anglofonă a ceea ce am făcut eu.

Casetele binențeles că nu au supraviețuit, cel puțin nu cu conținutul acesta și dacă aveți impresia că sunt un fan euro dance greșiți, piesele mi se par acum cel mult puerile. Dar au fost potrivite pentru acea vreme și din prisma nostalgiei a fost, ăăă, plăcut să le reascult. Majoritatea.

Probabil că nu voi primi multe puncte de coolness și / sau hipsterism în urma acestei însemnări, eram mult mai câștigat dacă era ceva rock pe casete. În apărarea mea fie spus aveam pe atunci (și mai am) casete cu muzica electronică de o calitate mai bună: Vangelis, Jarre, Electric Light Orchestra, etc. De asemenea era mai fain dacă gaseam ceva capsula de acest gen din liceu când eram deja fan Dream Theater și alte formații de care să nu-mi fie rușine. De fapt făcusem și în liceu ceva asemănător, într-o zi în loc să-mi fac temele am copiat textele și creditele albumului Mandylion de la The Gathering. Poate voi reveni cu o poză că parcă am dat și peste acea hârtie când m-am uitat peste casete.

În încheiere vreau să spun că nu știu când am pus hârtiile alea acolo, probabil cu ocazia unei curațenii sau a unei aranjări a casetelor, dar acum le-am pus înapoi exact cum le-am găsit. Dacă au supraviețuit 24 de ani plus o spălătură nu văd de ce nu ar mai rezista… :)

Imagini aeriene de final de an

13 Jan 2018

În timp ce schimbam motorul blogului și mai reciteam însemnări aleatorii mă gândeam că s-au cam dus zilele când făceam premiera la ceva aici pe blog. În exemplul de față am pus aceste poze peste tot (Instagram, Facebook, Flickr) mai puțin aici. Dar mi-e cumva dor să fac asta și să pun și povestioarele aferente.

Așadar, pozele fiind puse, iată povestea:

Am fugit în pauza de masă a ultimei zile de lucru din an (29 decembrie 2017) la Baia Sprie, am ieșit în curtea casei părintești și am făcut kilometraj la dronă, adică am zburat până la Lacul Albastru, am făcut prima poză din această însemnare iar apoi am revenit cu ea aproximativ deasupra locului de decolare și am făcut a doua. Binențeles că am făcut mai multe poze din diferite unghiuri și am vrut să pun ceva exclusiv pe blog, dar cele de mai sus sunt cele mai reușite din set, și nici așa nu sunt pe deplin mulțumit de cea cu lacul, putea fi încadrată mult mai bine. Dar e destul de greu să încadrezi poze când drona de mărimea unui telefon mobil e la 700 de metri distanță și 250 de metri diferență de altitudine față de tine și un ochi îți stă obsesiv pe bara de baterie.

Ar mai fi de menționat cât de mult diferă workflow-ul cu poze față de cel de odinioară când făceam pozele, le descărcam de pe card când ajungeam acasă, eventual le mai editam puțin și apoi le publicam. Acuma le-am descărcat din dronă pe mobil prin WiFi, le-am editat în Lightroom-ul de pe Android, mi le-am trimis pe mail, creat versiunile redimensionate în Gimp pe Linux (am mai zis că o să-mi fie dor de media manager-ul din Wordpress) și le-am încărcat manual.

Și dacă tot suntem la povești, au trecut trei ani și puțin de la prima însemnare legată de dronă în care am promis că voi reveni cu mai multe detalii despre acest hobby și cu toate că am pus de atunci două articole în care mă lăudam cu filmări reușite, încă nu am apucat să public articolul cuprinzător plănuit. Sper să mă țină noul val de motivație și inspirație și să vadă lumina zilei în curând.

A new blogging engine

08 Jan 2018

My last entry about a blogging software switch was called ‘Keeping up with the times’ and I could have called this one the same. Back then, I finally realized that maintaining my Movable Type installation was a pain as I knew next to no Perl but since I was an established PHP developer the migration to Wordpress was a logical step. Now I’m ‘admitting’ that I slowly transitioned to being a Ruby developer so I’m embracing Jekyll.

So what were the other reasons for the switch?

• I was getting a little paranoid about Wordpress and the plugins I was using. I wasn’t terribly excited about the perspective that if a security flaw appears and I’m not updating in time (if an update is available at all) my server gets f!@#ed.
• It takes Jekyll about one minute to generate the whole site but the resulting files are vanilla HTMLs so they’re served much faster than their Wordpress equivalents. I haven’t even configured the web server for this site to include the PHP interpreter. As a note here, while discussing this post with Alex he mentioned that there are caching solutions and even a static site generator for Wordpress too.
• I wanted to use the gem that I’m a maintainer / co-author of, in a “production” environment. I put quite a few hours of work into it and was very curious to actually see it doing its job.

What are the downsides?

• Not being a dynamically generated database backed site the comments have to be served by a third party system. There might be self hosted alternatives out there, but I haven’t researched them because I had Disqus integrated with Wordpress for a long while anyway. I’m still not entirely comfortable to give all my comments away to a third party service (up until now, comments were also saved locally by Wordpress).
• I had my concerns about search, and I thought I’ll have to insert a Google search box, but recently I discovered Algolia which is awesome and a lot faster than the Wordpress search was. See it action!
• I have to admit, Wordpress’ media manager was great and I’m badly missing it.

Actually the migration began in 2014 when I discovered Jekyll and the majority of the post files were created back then by an import from Wordpress, but they were of sub-par quality with lots of junk in them. So in the last few days I hacked together some Ruby scripts which:

• Removed useless YAML attributes and converted the ugly binary dates generated by the import.
• Fixed the formatting of tons of posts. This was due since 2009 when I switched to Wordpress but I thought I’ll do it on a need by need basis as I stumble upon posts with broken formatting. Which I did, but it wasn’t nearly enough. It was the Algolia search that prompted me to do this whole clean-up as my unformatted older posts were generated as one long paragraph and the indexer wasn’t accepting them.
• Fixed internal dead links. Lots of posts were still containing links to other posts using the old permalink style - /blog/archives/year/month/day/post_name. Now they all point to the correct format - /year/month/day/post-name/.
• Updated links to assets which were moved to content.rusiczki.net.

Another point that’s worth mentioning is that the generated pages are ran through jekyll-tidy which turns them into deliciously formatted HTML. This tickles my web developer bone the right way. Go ahead, have a look at the source of a page and wonder at the perfect indentation.

Last but not least, the theme I’m using is a lightly customized Hyde, the about page got some long needed updates and to celebrate the launch the site is now secured with a Let’s Encrypt certificate and is served through HTTP/2.

Here’s to many years of static HTML! :)

My adventures in social coding

27 Dec 2017

At the beginning of 2014 I accepted to work on a project for a friend and since it was a simple presentation site I decided to build it in Jekyll¹. (Throughout this post I will add explanations for non technical people as footnotes.) By the time I got started on this project I was kind of spoiled by Rails’ asset pipeline² functionality which was missing from Jekyll, but I quickly found a plugin which promised to deliver this. Taking a closer look at its GitHub repository I noticed that the original author has not touched it for half a year or so and some of the pull requests³ were pretty straight forward so I decided to fork⁴ the repository and integrate those changes. Thanks to the magic of git and the Internet, I can “retrace” the timeline of what happened to my fork:

• January 8, 2014 - I start committing code, one of the main tasks being renaming the plugin from jekyll_asset_pipeline to japr (Jekyll Asset Pipeline Reborn).
• January 14, 2014 - Thanks to my guerilla marketing campaign, which involved leaving comments with links to my repository on the original repository’s issues and pull requests, the first contributions by other people appear on my fork.
• March 7, 2014 - More contributions by third parties.
• May 27, 2014 - A contributor adds Rubocop which is a code quality checker that analyzes your code and reports “offenses” where it’s not written as it should be. He also rewrites the code in some places.
• September 9, 2014 - Even more contributions.
• … silence for a long time during which my fork goes abandoned and becomes incompatible with the latest version of Jekyll …
• May 7, 2017 - A kind soul submits a pull request to fix the compatibility issues but due to lack of time I ignore it.
• November 24, 2017 - While browsing around I notice a fork of my fork with changes that make it compatible with the current Jekyll version - I leave a comment on the author’s fork that if he wants he can submit a pull request…

Which he did and from this point forward things sprang into motion: I got motivated to fix the outstanding Rubocop offenses, one of them being to write documentation for the classes and modules of the library. While doing this I actually understood the flow of the code - what it does and how it does it, after 3 years of pretending that I’m a maintainer… But better later than never, right? Another ambition got its resolution when I managed to bump the automated test coverage to 100%, which means that each and every line of the library is covered by tests, the risk of inadvertently breaking something without noticing while adding a new feature or fixing something being minimal. After releasing this version, I remember that I had an uplifting feeling while I was walking around town, looking at people and thinking “heh, you might not know, but I just released an opensource library doing some good for the community”. This was a high point of the euphoria roller coaster that followed.

I then researched a little bit and noticed that there at least two more libraries focused on providing the same thing (an asset pipeline for Jekyll) one of them being minimalist and the other, well, the “everything but the kitchen sink” type. This was a low point, but I soon realized that the library I’m maintaining sits somewhere in between them having a medium amount of features.

A few short days later I’m laying in bed one night and after unsuccessfully waiting for sleep to come I decide to open up my phone and I notice an email. Written by the original author of the library I forked, in which he tells me that he noticed that I continued maintaining it and as he doesn’t have the time, he wants to pass on the baton of the original library to a maintainer. I almost screamed a little. The highest point of the roller coaster - and it kind of stayed here from that point forward.

I got into my pre-Christmas mini vacation and after two or three afternoons of work I integrated the changes of my fork back into the original repository. And now I’m happily smiling as an author on the gem’s page. Another bucket list item checked off.

Footnotes

1. Jekyll is a tool that generates a site based on a template and some post files which contain the actual content of the pages. It sits somewhere between writing your site by hand in HTML and using a full-blown CMS like WordPress.
2. The simple explanation for an asset pipeline is that it takes a bunch of CSS or JS files, pre-processes them, merges them together, minifies the result, etc. The obvious benefit is that instead of multiple requests there will be one request for CSS and one for JavaScript, easing the load on the server and making the page load faster.
3. A pull request is a way to propose your changes to a repository of code. Before making their way into the code base these changes have to be accepted by the owner of said repository.
4. A fork is a copy of a repository of code.

Generația a patra

09 Apr 2017

Nu se poate spune că am fost un early adopter, prin 2008 / 2009 eram convins că nu am nevoie de un telefon deștept, judecând că eram oricum în fața calculatorului toată ziua iar dacă aveam ceva super important de verificat când nu eram o puteam face și de pe Sony Ericsson-ul din dotare. Am avut ocazia să butonez iPhone-uri deoarece patronul firmei de construcții la care lucram pe atunci era obsedat de tehnologie cool și și-a dotat toți directorii cu ele. Nu am simțit însă nevoia să am și eu așa ceva.

În ciuda faptului că dețineam un MacBook care-mi plăcea foarte mult am început în (cred) august 2010 cu Android, mai precis un Samsung Galaxy S copiind-o pe Ioana care și l-a luat să scape de restricțiile de Internet de la serviciu (aceiași firmă de construcții menționată mai sus). Nu am prea vrut s-o cred când mi-a zis de el fiind mirat de prețul foarte mic față de iPhone. În acea perioadă eram la capătul unei ere de freelance / lucrat de acasă gata să mă angajez cu acte în regulă și am profitat de “libertatea” rămasă printr-o escapadă biciclistă în miezul săptămânii documentată prin poze postate live pe Twitter. Nu s-a uitat desigur nici dracu’ dar eu am rămas cu experiența. Ce îmi amintesc despre telefon, în afară că a fost primul meu smartphone, este că mergea oribil de încet și că am încercat să dreg această problemă aplicând tot felul de trucuri pe care le-am găsit pe net. Fără vreun rezultat desigur. După angajare am fost trimis să lucrez 3 luni la Budapesta și acolo am profitat mult de el fiindcă am primit o cartelă de date locală și astfel am avut acces la Internet de oriunde și oricând. O altă aventură a fost când în timpul unei excursii m-am udat leoarcă iar telefonul în loc să-l pun în rucsacul acoperit cu o husă impermeabilă l-am lăsat în buzunar. Evident că s-a stricat (se tot restarta), l-am trimis în garanție și mi-a fost trimis înapoi cu mențiunea că se anulează garanția, aparatul prezentând contact cu lichide. Mă gândeam să profit de asigurarea care o aveam pe el dar l-am pornit de test și a funcționat fără probleme. Se pare că se uscase pe drum. Nu avea bliț, așadar dacă voiai să faci o poză în condiții de lumină mai puțin ideale… ghinion. Nici camera în sine nu era foarte strălucită dar a fost primul meu telefon deștept și știu că așteptam încă cu sufletul la gură să fie convertite una câte una aplicațiile de succes de pe iOS pe Android.

Am rezistat cu el până în decembrie 2012 când mi-am luat un Samsung Galaxy S3 de la o cunoștință. Era “aproape” sigilat. S-a stricat în 1 iunie 2013, într-un mod foarte bizar, practic am observat că pe parcursul a câteva ore nu a mai dat niciun semn mobilul iar când am verificat era oprit și nu a mai vrut să pornească. Aparent o parte din S3-uri sufereau de un așa zis sudden death - și am avut norocul ca telefonul meu să facă parte din această serie. Am găsit după vreo lună de vânat pe OLX pe cineva cu unul identic dar cu ecranul spart și ne-am dus la respectivul prieten de la care l-am și luat, el lucrând la un service de telefoane. S-a făcut transplantul de placă de bază și ulterior am schimbat și camera cu a mea că cea de pe telefonul individului era plină de praf. Ca performanțe telefonul a fost OK la început apoi după al doilea update (cred) a cam încetinit. A avut cea mai bună cameră de până acuma și am făcut multe poze foarte reușite cu el. Funcționează în continuare la cumnat după ce a trecut prin multe alte aventuri.

În toamna lui 2013 mi-am luat o tabletă Nexus 7 și încurajat de performanțele acesteia în 26 iunie 2014 (mersi eMag pentru istoric) am făcut comandă pentru un Nexus 5 care mi-a fost livrat la Cluj în timp ce eram într-o delegație acolo. Am observat din start că la capitolul cameră stătea mult mai prost decât S3-ul dar în rest telefonul se mișca în sfârșit bine. Incredibil de bine pentru un Android. Pe parcurs limitarea care a apărut a fost spațiul de stocare, 16 giga dovedindu-se a fi foarte puțin și în ultima vreme mă luptam constant să eliberez destul spațiu să aibă loc să-și facă actualizările. A cam început să agațe și la aplicații dar e adevărat că aveam Facebook și Skype instalate care se știe că trag de telefon binișor.

De vreun an am început să mă satur de tot de camera foarte proastă și să tânjesc la un cititor de amprentă pentru că folosesc aplicații de internet banking respectiv manager de parole și nu prea aveam chef să-mi tot tastez parolele lungi și foarte sigure. M-am hotărât să-mi iau un iPhone 6S second hand, cu 64 giga stocare dar plimbându-mă prin Media Galaxy mi-a atras atenția logo-ul Leica în zona mobilelor și așa am descoperit Huawei P9. Atras de stand ca o molie de lumină m-am dus și m-am jucat cu el, am admirat viteza dar mai ales am făcut poze de test fără număr până mi-a suflat paznicul de la magazin în ceafă. Mi-a plăcut ce am văzut și le povesteam colegilor de muncă despre cum mi-am schimbat planurile de achiziție când cineva a zis: “păi parcă scot acuma P10-le”… Cum nu era tocmai o urgență upgrade-ul de mobil am pus din nou idea pe linia de așteptare până am primit un mail de la Media Galaxy despre precomanda la P10. Moment în care s-au agitat lucrurile, am început să ma uit serios la review-uri și cam toate vorbeau de bine despre telefon și chiar și cele care găseau probleme de genul că nu e un upgrade destul de mare să se merite trecerea de la P9 sau nu are strat anti mâzgă pe ecran, îi lăudau camera, cuvintele “great” și “excellent” fiind o constantă. În rest, cel puțin pe hârtie telefonul bifează toate dorințele mele.

Acestea ar fi:

• camera foarte bună (știu că am tot menționat camera dar ăsta e motivul principal de upgrade)
• cititor de amprentă
• viteză foarte bună, nu vreau să văd nici un soi de sughiț
• apropo de sughițuri, aici ar trebui să ajute și memoria RAM dublă față de cât am acuma
• baterie care ține o zi și la utilizare intensă (nu pot să zic același lucru despre Nexus 5 care mă cam lasă în miez de zi dacă trag de el)
• 64 Gb de stocare, expandabil prin SD card

Sacrificiul care a trebuit să-l fac a fost să renunț la experiența stock Android care o aveam pe Nexus, dar asta ar fi fost disponibilă doar pe Google Pixel și încă nu sunt pregătit să-mi vând un rinichi pentru un telefon.

În rest cum se va descurca telefonul și cum o să-mi placă voi vedea pe parcurs.

PS. Da, așa cum se vede în poză încă le mai am toate, cu niște mici asteriscuri: Galaxy S3 e acum al cumnatului iar Galaxy S e de fapt ex-telefonul Ioanei.