Roxette
Wednesday, December 11, 2019Lunea trecută a murit Marie Fredriksson. 🙁
Am căutat Roxette aici pe blog și spre mirarea mea nu am găsit nimic. Nu prea mi-a venit să cred că pe parcursul tuturor acestor ani nu am zis nimic de ei, am investigat situația și mi-am dat seama că lipsa de rezultate se datora unei proaste configurări a modulului de căutare. Am remediat problema și reîncercând se pare că scrisesem de 2 ori că am fost fan. Prima oară într-un articol cu “secrete” despre mine publicat în 2007 și a doua oară relativ recent. Mi-am dat seama că aceste două mențiuni nu prea reflectă situația reală adică nu detaliază cât de mult a însemnat pentru mine această formație, așa că am decis să vă scriu o povestioară.
Să derulăm așadar timpul înapoi cu 30 de ani…
Cultura mea muzicală până pe la vârsta de 10 ani era formată din înregistrări aleatoare de la radio făcute inițial pe un radiocasetofon rusesc VEF Sigma iar apoi pe “Miniturnul” Electronica cumpărat de tata cândva în ultimii ani de comunism. Îmi mai amintesc că primisem împrumut o casetă cu Modern Talking de la cineva și mi se părea a șaptea minune a lumii.
Apoi după revoluție, în vacanțe, a început să vină la preotul catolic din orașul meu nepotul lui, care era de undeva din județul Satu Mare (dacă nu chiar din municipiul Satu Mare) și cu care eu am devenit amic “de vară”. Adresându-i clasica întrebare “ce muzică îți place” mi-a zis fără prea multă ezitare Roxette, fiindcă avea o soră mai mare căreia îi plăcea formația. Și eu îi cunoșteam de la televizor, cum în primii ani după ‘90 dădeau inclusiv la TVR multe clipuri înregistrate de la MTV și Joyride fiind un mare hit l-am tot auzit. Apoi probabil că tot prin ‘91 am ajuns cu tata la un magazin de muzică din Baia Mare, care era după cunoștințele mele al domnului Darnai Árpád (care a deținut ulterior Radio Galaxia) și însemna practic vânzare de casete copiate cu deck-uri mai mult sau mai puțin profesionale. Tata mi-a spus că îmi pot alege două casete: una a fost o compilație de hit-uri de pe care îmi amintesc ca piese de Prince - Batdance și Ken Laszlo - Madame iar cealaltă a fost Roxette - Joyride. Știu că lista de piese era tipărită la imprimantă matricială și mai știu că era o casetă RAKS și cum casetofonului meu deck Electronica nu-i plăcea începutul părții B și “mânca” banda, așa că mereu trebuia să derulez peste The Big L.
Apoi în scurt timp am făcut upgrade la album de la caseta RAKS la una poloneză, de la un mic butic din Baia Sprie care începuse să vândă așa ceva. Și cum în perioada aia nu aveam prea multe casete, am ajuns să ascult de zeci, dacă nu de sute, de ori acel album.
Am să fac aici o mică paranteză despre seria de patru concedii “marcante” în care mi-am însoțit părinții în timpul copilăriei. În ‘88 am fost la Vatra Dornei unde am nimerit prin ceva noroc chior într-o vilă destinată membrilor de partid și cu toate că am stat într-o cameră la subsol, mâncarea a fost foarte bună. În ‘89 am mers la Sângeorz Băi și mâncarea fost într-atât de execrabilă încât părinții mei au decis să întrerupă concediul pe la mijloc. Apoi cred că în ‘90 am făcut pauză având în vedere haosul din țară și am revenit în ‘91 la Felix și în final cu o ultimă forțare a Daciei familiei am fost în ‘92 la Băile Herculane, dar am mers făcând un ocoliș mare, dormind la Brașov și trecând peste Transfăgărășan. Mergeam cu părinții în aceste concedii și ei făceau băi balneare iar eu în acel răstimp mă plictiseam groaznic așa că de obicei îmi pierdeam timpul holbându-mă cum se joacă alții în săli de jocuri. Excepția a fost Felix, unde erau bazine cu apă caldă disponibile pentru toți și se organiza videotecă. Asta insemna că într-o sală de spectacole sau conferințe se puneau 2 televizoare mai mari pe fiecare margine, pe care apoi mergea filmul (dublat desigur de Irina Margareta Nistor). Și înainte de filme până se aduna lumea puneau videclipuri și chiar dacă habar verde nu mai am ce filme am văzut îmi amintesc foarte clar că am văzut It Must Have Been Love acolo. 🙂
În scurt timp după ce mi-am cumpărat Joyride tot cu ocazia unei plimbări prin Baia Mare am ajuns la un magazin unde am ochit albumul Tourism, și am fost fascinat cum de a apărut așa de repede album nou, sau ce o fi ăsta? Asta știind că polonezii erau foarte creativi în a construi “albume” în jurul unui EP doar ca să umple o casetă. Un favorit de pe acest album a fost melodia The Rain - pe care am ascultat-o la un moment dat atât de tare încât a ieșit fum din amplificator. Dar asta nu era un lucru nou, am ars etajul final al acelui amplificator de mai multe ori.
Nu știu exact când, dar cândva în această perioadă m-am echipat și cu Pearls of Passion și MTV Unplugged (un album neoficial înregistrat probabil de la MTV de niște polonezi iscusiți) cumpărate ori de la taraba de casete din piață ori din Baia Mare de la careva magazin, posibil Satelit. Asta a fost și era posterelor, extrase din diferite reviste și știu că am făcut schimb cu cineva și am dat mai multe postere cu alte formații pe unul fain și cartonat cu Roxette care a stat destul de mult timp pe peretele camerei mele și mi se pare că îl văzusem destul de recent pus pe undeva.
Cronologic a urmat Almost Unreal, piesă inclusă în soundtrack-ul filmului Super Mario Bros (sau Super Mario Bros Brothers cum îi spuneam eu greșit, neștiind că bros e prescurtarea la brothers). Am văzut filmul noaptea la Cinemar Baia Mare și nu mi s-a părut mare lucru. Cu mintea de acuma adaug că a fost un film slab și stupizel. Ulterior am citit că nici piesa nu a fost foarte apreciată de critici, dar mie mi-a plăcut, mai ales că versurile “Sometimes I feel / Strange as it seems / You’ve been in my dreams / All my life” mă gâdilau în mod plăcut la melancolie. După câte se pare nu am avut albumul Look Sharp sau poate l-am avut, l-am împrumutat și împrumutat a rămas.
Așa cum am mai scris și în articolul despre capsula timpului muzicală în această perioadă mă documentam despre muzică și varietăți din Ecran Magazin, care era un ziar autohton, un soi de copie mai ieftină a revistelor Bravo și Popcorn - de fapt cred că majoritatea informațiilor și articolelor din aceste două reviste le și traduceau. Ca să fiu sincer nu mai știu exact dacă din acest ziar sau nu, dar știu că am fost foarte hyped dinainte să iasă Crash! Boom! Bang! pe care l-am așteptat foarte tare. Apoi într-o sâmbătă brusc am găsit caseta la piața și am cumpărat-o instant. Mi-a plăcut foarte mult, știu că am savurat-o efectiv, nu există piesă care să nu-mi fi plăcut de pe acel album. Mi se pare și acum că în momentul lansării acelui album formația era cumva în apogeu și eu la fel, în apogeul de a fi un fan de-al lor. Asta a fost perioada când mă “infiltram” la calculator la mina Baia Sprie, și știu că una dintre îndeletniciri era să copiez textele de melodii din Ecran Magazin pe calculator și să mi le tipăresc.
Crash! Boom! Bang! a coincis pentru mine cu terminarea școlii generale. A urmat perioada licelului când orientarea mea muzicală s-a schimbat mult și intens. La început a câștigat teren muzica electronică instrumentală de genul lui Vangelis și Mike Oldfield iar ulterior rockul și metalul trecând prin mai multe etape de la Helloween până la Dream Theater. Apoi spre finalul licelui m-a prins încet-încet curentul de muzică electronică de dans (numită pe atunci house) de pe Viva și MCM. Totuși cu ocazia unei excursii cu clasa la Brașov mi-am luat Don’t Bore Us, Get To The Chorus care era de fapt un best of pe care au fost strecurate 4 piese noi, piese care mi-au plăcut mult.
În ‘98, în primele luni de facultate, mi-au luat părinții primul PC, și am avut în sfârșit CD player (mai precis CD-ROM) și cu toate că pot număra pe degetele de la cele două mâini câte CD-uri mi-am luat înainte de a descoperi că pot să descarc orice muzică de pe net, de fapt înainte de a avea acces să fac asta, mi-am luat la începutul lui ‘99 Have A Nice Day, binențeles tot bulgăresc. Nu prea am exagerat însă cu ascultatul, reascultând acuma am remarcat că sunt piese pe care abia le știam.
Tot cândva prin perioada facultății am văzut la o amică CD-uri originale cu Roxette primite la rândul ei împrumut de la cineva. Am fost invidios, dar am profitat de ocazie să răsfoiesc și să admir cărticelele.
Prin 2006 când deja accesul la internet devenise o chestie obișnuită și cum am dat de trackere de torrent specializate pe muzică, mi-am descarcat discografia la o calitate acceptabilă și am avut un maxim moment de nostalgie de mi-au urcat Roxette pe primul loc în topul ascultărilor pe last.fm. Apoi, prost fiind, am fost stânjenit și am șters ascultările considerând probabil că nu erau destul de cool încât să-mi reprezinte gusturile “rafinate” din acea perioadă. Tot atunci mi-am dat seama că înțeleg cu ușurință 99% din versurile care cu 10 ani înainte mi se păreau o adevărată aventură de descifrat. De asemenea am descoperit că exista piesa I Remember You pe albumul Joyride pe care eu nu o auzisem până în acel moment că nu o fi încăput pe casetă. Ciudat că a lipsit de pe ambele copii pe care le-am avut.
Derulăm banda pe repede înainte până pe 19 iulie 2012 - Concert Roxette la Cluj! O experiență absolut extraordinară! Nu îmi venea să cred ca sunt acolo. Cu siguranță că puștiul din Baia Sprie care era atât de încântat de Joyride, Tourism și Crash! Boom! Bang! cu două decenii înainte nu și-a imaginat vreodată că își va vedea formația preferată live. Am fost destul de marcat fiindcă știam că a fost bolnavă Marie, dar nu eram foarte bine informat cât de bolnavă, am observat la concert că se mișca greoi, apoi am citit că după descoperirea tumorii în cap și operația aferentă a trebuit să reînvețe să vorbească și să cânte și că era deja oarbă la un ochi. Nu am făcut decât două poze și o filmare fiindcă am vrut să mă bucur și să absorb cât mai bine momentul. Știu că am cântat majoritatea pieselor cu ei și că mi-am înnebunit un prieten fiindcă în mașină din Baia Mare până la Cluj mi-am pus pasagerii să asculte exclusiv Roxette. De încălzire. 🙂
Update în 8 octombrie 2023: Cu ocazia unei curățenii, am găsit biletele.
În 2016 a ajuns la mine știrea că i-au recomandat doctorii să nu mai concerteze, motiv pentru care au anulat sau intrerupt turneul planificat pentru acel an. Tot începând din 2016 m-am apucat de colecționat discuri de vinyl și am făcut un efort de a căuta și cumpăra discuri cu Roxette, dar nu am avut foarte mult succes. Recent mi-am cumparat din Cărturești dublu CD-ul XXX - The 30 Biggest Hits care a mers destul de mult în mașină. Acum câteva săptămâni (maxim 3) am tras niște căutari despre ei, și am vazut că nu a mai fost niciun update, în afara câtorva titluri de scandal. Cel mai recent sâmbata, montând ceva instalații electrice am rugat google-ul să-mi cânte “some Roxette”. Și apoi marți a venit vestea…
Dormi în pace Marie, îți mulțumesc că mi-ai umplut atâtea ore din viață cu vocea ta frumoasă și că mi-ai definit muzical o mare parte din adolescență.
Credite: Poza cu VEF Sigma am ciordit-o de aici iar cea cu miniturnul Electronica de pe Forumul Electroniștilor. După ce am căutat în arhiva personală și am constatat că sunt praf cele 2 poze de-ale mele făcute cu Galaxy S la fel ca și filmarea, poza de la concert am luat-o de pe stiridecluj.ro (foto Alina Todea). A, și probabil că una dintre multele căpățâni din poză este chiar a mea, că acolo am fost, în față.