Sâmbăta cadou

Eu și Ina pe Igniș

Considerând frigul de la sfârșitul lui Septembrie și începutul lui Octombrie, sâmbăta frumoasă de care am avut parte în acest weekend se poate considera un adevărat cadou. Am ieșit pe Igniș cu bicicletele, am luat Pufoșenia (una din poreclele lui Ina, cocker-ul) cu noi, ne-am întâlnit cu prieteni, am mâncat cârnați și pește prăjit și ne-am simțit foarte bine.

Am pus poza de deasupra și aici pe blog fiindcă îmi place mult și deoarece pe Facebook s-a dovedit a fi foarte populară, adunând peste 70 de like-uri, ceea ce pentru mine e mult și înseamnă că are ceva plăcut în ea. Arareori pun poze cu mine, nu cred ca aici pe blog să fi pus mai multe de 3, și mi-aș dori să pot spune că ceea ce vedeți mai sus a fost un instantaneu prins aleatoriu dar trebuie să recunosc că treaba a fost cam regizată. Ne așteptam prietenii să ajungă din vârf la locul unde plănuiam să facem picnic și dacă tot am avut vreme de pierdut am împrumutat bicicleta lui Ioana, am dat câteva “indicații prețioase” și apoi am făcut 2 ture pe poteca din imagine în timp ce Ioana a apăsat pe buton. Elementul neregizat din poza este Ina, cocker-ul, care s-a luat după mine din principiu. Ah și să nu uităm de peisajul de Maramureș, deloc neglijabil - formațiunea Creasta Cocoșului - Gutin - Secătură dominând depărtările în partea dreapta a îmaginii.

Iar pentru cei curioși de detaliile tehnice: poza a fost făcută cu noul nostru Olympus EP-5, cu un obiectiv de 14mm împrumut iar retușările sunt minimale (crop și ajustări ușoare de culoare).

PS. Ieșirile tomnatice au ceva magic ce mă fac să scriu despre ele. Poftim un alt exemplu.

Despre f64.ro, Olympus și serviciile clienți din România

Card fidelitate f64.ro

Miercurea trecută am cedat tentației și dacă tot a fost promoție pe f64.ro am cumpărat un aparat Olympus E-P5 împreuna cu un obiectiv Zuiko 45mm/1.8. A fost vorba de un pachet promoțional și în felul acesta pentru obiectivul care costă în mod normal cca 1500 RON nu am plătit nimic.

Desigur am stat ca pe ace până când a sosit joia curierul. De nerăbdare am tot cumpărat un card SD de Altex cu toate că aveam acasă câteva disponibile și am facut 4 (patru) poze cu colegii, după care… Pe display îmi apărea constant negru și aparatul pornea în câteva secunde bune, spre deosebire de cum pornește normal, în câteva clipe. Când dădeam jos obiectivul apărea o imagine încețoșată așa că am exclus problemele de senzor / aparat și suspectul principal a devenit obiectivul, suspiciune confirmată rapid după întâlnirea cu un prieten axat pe marca Olympus de mai multă vreme. Obiectivele lui pe aparatul meu mergeau fără probleme dar obiectivul meu pe aparatul lui - negru. Așadar am fost într-atât de norocos ca după patru poze să mi se strice obiectivul nou-nouț.

Bun, după trista concluzie am sunat rapid la service-ul f64 și mi s-a zis să fac o cerere RMA - prin care ți se acordă un număr în baza căreia poți trimite produsul în service. Zis și făcut, la ora 16 era creat RMA-ul. A fost aprobat abia vineri dimineață dar m-am mișcat rapid și după un drum acasă de la serviciu și retur am reușit să expediez coletul. Confirmarea că a sosit a venit luni la ora trei dupămasa, și în acest mesaj mi se promiteau mai multe detalii în cel mai scurt timp.

Aș dori să menționez aici că eu sunt client Gold la f64, ceea ce înseamnă că am făcut ceva cumpărături de la ei și fiind vorba de echipament fotografic se subînțelege că nu de bani mărunți. Acuma, poate că sunt eu naiv, dar m-am așteptat să fiu tratat altfel decât am fost tratat… Dar să continuăm cu povestea.

Lunea s-a încheiat fără vreun mesaj de la ei, a venit și a trecut și marțea în tăcere iar miercuri pe la amiază nu am mai putut și i-am sunat pe numărul de la service. După ce a sunat o vreme și mi-a spus robotul că toți consultanții sunt angajați în convorbiri mi-a răspuns o doamnă de la care am cerut detalii despre cazul meu. Ea mi-a spus că nu are informații și m-a instruit ca data viitoare să sun pe numărul de la service. I-am mulțumit încurcat, am închis iar după ce am verificat am văzut că sunasem într-adevăr pe numărul de service dar centralele astea, bată-le vina… Urmând sugestia unor colegi de muncă am scris un răspuns pe Net la cererea RMA și în scurt timp am primit răspuns în care mi se spunea că obiectivul meu a ajuns în acea zi la service-ul Olympus de la care ei (f64) așteaptă răspuns. Nu am mai întrebat de ce a durat două zile treaba asta.

Joi am scris un nou răspuns la RMA prin care ceream noutăți și am așteptat degeaba vreun răspuns.

Azi, vineri iar mi-am pierdut răbdarea și am sunat de 3 ori consecutiv, evitând să mă redirecționeze robotul, până am dat de un om de la service. El mi-a promis că sună la service-ul Olympus și revine cu un răspuns. În câteva minute mi-a sunat telefonul și am fost informat că obiectivul meu a fost trimis de către cei de la Olympus la service-ul din Cehia și am fost asigurat că voi primi răspuns marți, cel târziu miercuri.

Cam asta e situația momentan la mai mult de o săptămână după defectarea obiectivului.

Ziceam că mă așteptam să fiu tratat altfel și vreau să mă explic. Acuma nu sunt eu grandoman și nu mă cred centrul pământului dar dacă tot au inventat ei acele clase de clienți și tot am ajuns în cea de “elită” mă așteptam ca îndată ce le-a ajuns obiectivul și s-a constatat că e stricat (prin simpla montare pe un aparat) să-mi fie oferit imediat altul în custodie până se soluționează problema cu al meu și nu să fiu lăsat să stau să mă uit cum aparatul proaspăt achiziționat stă “orb” pe birou. Departe de asta, f64.ro mi-au demonstrat încă odată că în România ești bun doar până plătești, după aia poți să te aștepți la indiferență - și prin indiferență mă refer aici la lipsa de încredere de a-mi oferi un înlocuitor și la faptul că fiecare informație a trebuit scoasă cu cleștele de la ei. Și să nu uităm că este vorba pesemne de cel mai mare și prestigios magazin foto din România.

Indiferent de modul în care se soluționează acest caz (vă voi ține la curent cu update-uri) rămân cu un gust amar în gură.

Update 1

Screenshot Facebook

Un coleg de serviciu binevoitor a postat link-ul către acest articol împreună cu câteva comentarii pe pagina de Facebook a celor de la f64. Având în vedere că sunt 100% de acord cu ce a zis el (chiar dacă n-am reușit să formulez atât de frumos și succint) am să reproduc mai jos conversația:

(Păcat că Facebook zăpăcește ordinea comentariilor, dar se întelege oricum.)

Update 2

Astăzi, marți, 10 octombrie, am fost sunat la ora 12:50 și anunțat că le-a confirmat Olympus că obiectivul este stricat (d’oh) și că au comandat deja un înlocuitor din depozit care urmează să ajungă la mine mâine sau cel târziu poimâine. În plus și-au cerut scuze în repetate rânduri pentru întârziere - deci ceva tot am obținut cu agitația mea. Voi reveni când sosește obiectivul.

Update 3

M. Zuiko Digital 45mm f1.8

Am cam întârziat cu ultimul update, dar mai bine mai târziu decât niciodată. Coletul a sosit miercuri, am ajuns seara acasă, am montat obiectivul nou nouț și din cele câteva teste făcute totul pare să fie în regulă. În ultimul timp însă pe aparat a stat aproape exclusiv un obiectiv de 14mm primit împrumut de la Tamás care mi-a potolit setea de obiectiv wide de calitate care o aveam de prin 2011. :-)

Povestea se încheie așadar aici cu un final cvasi-fericit, dar concluziile rămân.

Nyugodj békében Sapa

RIP

Zece ani de rusiczki.net

Acuma observ că aparent mi-am cumpărat domeniul la fix 2 ani după tragicul eveniment din State, adică pe 11 septembrie 2003… Mă rog, e mai plauzibil să cred că trăiam într-o perioadă aeriană pe atunci și nu prea eram conștient ce dată e. M-am hotărât să-mi cumpăr propriul domeniu după ce am pus mâna pe super cardul Taifun de la Bancpost și după ce a expirat domeniul resurseweb.net cumpărat de către altcineva pentru mine cu un an înainte, în ciuda rugăminților mele de prelungire.

Gândindu-mă în retrospectivă s-au întâmplat tare multe în ultimii 10 ani. În zona online, mai precis în a așa zisei blogosfere românești, au venit și s-au dus mulți, alții s-au mutat și iar alții s-au reinventat chiar de mai multe ori în timp ce eu am rămas în aproximativ același format la aceiași adresă… Asta cred că și fiindcă sunt un soi de mini hoarder și mi-e tare greu să renunț la lucruri. Cu atât mai greu mi-e să renunț la un domeniu care ține o grămadă de postări în care am investit atâta timp. Poate că unele postări nu mă mai reprezintă dar sunt oricum interesante de citit - sunt foarte multe amintiri conservate pe aici… În puternic contrast cu efemeritatea rețelelor sociale care sunt atât de la modă în ziua de azi.

Cu toate că începusem să bloghez înainte de a achiziționa acest domeniu, mutarea în casa virtuală proprie a fost un moment cheie și tind să consider că atunci m-am lansat cu adevărat în “carieră”. La început cum nu aveam eu prea multe griji pe cap, nu existau rețele de socializare (hi5-ul a venit mai târziu și chiar după ce a venit nu m-a interesat foarte mult) și blogurile erau în perioada lor emergentă aveam multă motivație să scriu, mai ales că venea feedback din toate părțile, chiar și de unde nu mă așteptam. Dar totodată nu foarte multă lume avea Internet pe atunci și nu mulți erau interesați de bloguri așa că în afară de câteva posturi de interes general care aduc chiar și acum grosul vizitatorilor, scriam mai mult pentru prieteni și cercul de abonați ale căror bloguri le urmăream și eu. Și nu în ultimul rând scriam pentru mine, să am ce reciti mai târziu.

Apoi încet-încet viața mea s-a diversificat și nu prea am mai avut chef și nici timp să scriu așa că postările au devenit sporadice, lucru ce continuă până în ziua de astăzi. Câteodată mi se adună idei în cap ce nu pot fi exprimate într-un tweet sau un status de Facebook și atunci mai scriu câte un articol. Dar de multe ori nu-l termin așa că am zeci de draft-uri mai scurte sau mai lungi în zona de administrare care nu cred că vor vedea vreodată lumina homepage-ului…

Când au explodat blogurile în România eu eram deja destul de blazat și oricum “generația veche” sau “pionerii” a fost în mare parte ignorată și împinsă la o parte de noul val de bloggeri vedetă care erau prezentați de parcă inventaseră gaura din șvaițer. Ei, dar așa cum lor nu ne le-a păsat de mine, nici mie nu prea-mi pasă de ei. Cu mici excepții urmăresc în continuare aceiași oameni care-i urmăream prin 2005.

Cea mai observabilă schimbare pe parcursul acestor 10 ani a fost schimbarea de limbă din engleză în română. În culise însă am înlocuit motorul blogului - moment în care s-a schimbat și aspectul vizual, am schimbat 5 servere (Total Choice - Dreamhost - Server Dedicat Nr 1 la The Planet - Server Dedicat Nr. 2 la The Planet / Softlayer - Server dedicat Nr. 3 la Hetzner), am instalat și dezinstalat o serie de plug-in-uri, am încercat embed-uri și probabil multe altele de care am uitat.

Nu pretind că articolul ăsta ar fi o retrospectivă, nici măcar una scurtă, fiindcă s-au întâmplat prea multe în 10 ani să mi le pot aminti - ca să nu mai zic cât ar dura să scriu despre ele. Mă consolez însă cu faptul că am consemnat ce era important la momentul potrivit. Am scris acest articol mai mult de dragul de a marca momentul. Și ridic o doză de bere pentru următorii 10 ani. :-)

Update: Vine puternic din urmă domnul Kit.

Sunt pe Street View!

GoogleStreetView

Bănuiesc că pentru câțiva ani va fi valabil și acest link, cel puțin până revine mașina minune prin zona noastră și trage poze noi.

Îmi amintesc că era o zi însorită și-mi expirase ITP-ul așa că m-am dus să dau o raită pe la service-uri. Am vizitat primul service recomandat de colegi dar nu m-au putut primi așa că am plecat spre următorul de pe listă. După ce am pornit am văzut o mașină ciudată ieșind de pe o straduță lăturalnică și mi-am dat seama că e mașina Street View, și, cum imediat după ce a ieșit a oprit (să-și recalibreze ceva instrumente bănuiesc), am profitat de ocazie, am oprit și eu și am fugit să-i fac o fotografie.

SAMSUNG

Oricum, zic că am scăpat destul de ieftin, pe unii colegi i-a prins pe bicicletă prin oraș, pe o grămadă în toiul team building-ului nostru desfășurat în zona Barajului Firiza, pe alții la terasă și lista poate continua.

Oricum, toata treaba asta cu Google Street View e ceva ce nu mi-aș fi imaginat acum 10 ani că vom avea. Mai ales nu prin Baia Mare / Baia Sprie. :)