Micile bucurii ale vietii

Afis pentru un eveniment ce se va desfasura saptamana asta pe partia Roata de la Cavnic:

Afișul evenimentului Mountain Dew North vs. South 2011

O poza de-a mea de la editia de anul trecut al aceluiasi eveniment:

Flo la evenimentul de anul trecut

Gasiti asemanarea.

Chestiile de genul asta sunt cele care fac sa creasca in mine sufletelul de fotograf amator. Pentru evitarea discutiilor mentionez ca poza a fost folosita cu acordul meu - doar am fost fotograf “oficial”. :)

Ne vedem la eveniment! Cel de anul asta, adica.

Film, ca la Baia Mare

Am fost ieri la film. La Cinema City-ul nostru cel de toate zilele din relativ noul nostru Mall. A fost si ocazie, zica cine ce vrea de ziua lui Valentin, dar noi 3 colegi de lucru ne-am luat prietenele si sotiile si ne-am prezentat. Se anunta un film bunicel: Gnomeo si Julieta. Desen animat axat pe eternul subiect de iubire interzisa - ceva destul de potrivit pentru ocazie.

Toate bune pana la cateva secunde inainte de inceperea filmului cand intra in sala 3 exemplare din subsoiul cercopitecus baimareanus. Unul dintre ei urla efectiv la mobil. Lumea ii sasaie, cateva fete ii zic chiar sa taca. Efectul a fost asemanabil cu cel al unui pumn de orez aruncat pe un perete. A continuat sa vorbeasca, pardon, sa urle. Binenteles nu puteau lipsi cuvintele cenzurabile, inserate din belsug in fiecare fraza. Ingrijitorul salii, un baiat firav de aveai impresia ca o adiere de vant o sa-l ia pe sus, ii zice discret unui prieten de-al urangutanului sa-i zica sa vorbeasca mai incet. Orez pe perete.

A inceput filmul si din fericire in majoritatea timpului a fost destul de tare incat sa nu se auda nimic din sala, dar in momentele mai linistite se auzea cum vorbeste nestingherit sau tocmai ii suna iar mobilul. Intr-o scena sensibila a filmului cand cei doi protagonisti tocmai se sarutau cu pasiune (adica pe cat de pasionat se pot saruta doi pitici de gradina) noi, restul de spectatori, am auzit si ca “Ba, nu intelegi ca n-am decat un milion!? UN MILION BA!”

Eu cred ca solutia ar fi ca Cinema City sa angajeze pentru orasele de genul baii mari niste bodyguarzi din soiul gorilelor care au grija de discotecile de la tara. Poate frica de a fi scos in pumni si picioare din sala ar mai potoli aceste specii a caror scop singular pare sa fie enervarea la culme a populatiei dornice sa se manifeste intr-un mod normal - indiferent in ce conjunctura. Eu nu m-as supara nici daca ar da pauza la film, ar aprinde luminile in sala si i-ar scoate in vazul tuturor.

Si chiar nu inteleg de ce trebuie mereu sa prind din astia si de ce doar la Baia Mare? Mi-e sila si rusine.

PS. Pe aceasi tema.

Diacritice

Da, diacricritice, bata-le vina. Mai precis lipsa lor.

Prin insemnarea asta vroiam doar sa atrag atentia ca diacriticile vor cam alterna aici pe blog, in sensul ca vor fi prezente sau vor lipsi dupa gust, mai precis dupa de unde se nimereste scriu insemnarea in cauza. Asta deoarece sunt un fixist si stiu ca diacrticile de pe Mac si Linux (cu virgulita) sunt cele corecte iar cele de pe Windows / Android (cu sedila) sunt incorecte. Asa ca pe acestea din urma platforme voi tinde sa nu le folosesc.

Română

Țineți-vă bine! După 7 ani jumate de engleză, urmează primul post în română pe rusiczki.net.

Am mai fost de câteva ori aproape să fac pasul, dar mereu m-am abținut, mereu m-am gândit de 2 ori, ba chiar am creat alte blog-uri tematice unde puteam să scriu în română liniștit. Nu e vorba de elitism, nu e vorba că am scris în engleză ca să fiu mai șmecher decât toți, doar că atunci când au explodat blog-urile în România și a început să existe interes, eu aveam deja câțiva ani de blog în engleză în spate și nu am vrut să schimb. După aia ar fi trebuit probabil să fac mutarea, dar cum scriam și scriu în marea majoritate a timpului despre lucruri de interes general nu am simțit nevoia.

Nu zic, avea și scrisul în engleză farmecul lui, că măcar prin asta ieșeam în evidență: nu eram doar un alt blogger român care scrie despre nimicuri, eram un blogger român care scrie despre nimicuri în engleză. În plus, apăreau tot soiul de întâmplări hazlii de genul: a venit la mine la un moment dat la un chef un tip beat bine, să-mi explice cum credea că el știe bine engleză. Asta până mi-a citit blog-ul… “De unde ai învățat tu așa bine engleza?” Da, s-a întâmplat. Și da, m-a făcut să mă simt bine.

Oricum, dacă ar fi să judec după succesul care-l am pe Twitter (atenție, aceasta a fost o declarație ironică), aș putea să continui liniștit în engleză și ar fi egal, dar cumva știu că 99% din cei 5 cititori fideli care-i am, cunosc româna așa că voi face și eu marea-trecere-mare din respect pentru ei. Dacă m-ați citit în engleză și înțelegeți aceste rânduri vă rog să rămâneți alături de mine și în continuare. La urma urmei cele 3 posturi, câte public eu pe an, nu sunt deosebit de deranjante, fie ele chiar și în română.

Încă nu sunt sigur de diacritice…

PS. Motivul neoficial al amânării trecerii a fost dezvăluit pe Facebook. Pe scurt: nu reușesc să scap nici eu de problema ce o au aproximativ toți ungurii cu limba română. Dezacorduri, bată-vă vina.

ego++

Well, I just did an ego search and guess what…

janos - Google Search

I’M THE FOURTH FREAKIN’ JANOS ON THE PLANET!!! At least according to Google.

Immortality here I come! :)