Then vs. Now

Nevastă-mea mă acuză că trăiesc în trecut de fiecare dată când îi arăt câte un post aici pe blog și o invit să ne amintim împreună cum a fost “atunci”. Și are dreptate, căci recunosc: sunt un nostalgic incurabil.

Dar poftim, după ce la începutul lui 2009 ne-am inaugurat plimbările la zăpadă în străinătate în Zell am See / Kaprun iată-ne întorși tot aici pentru inaugarea vacanțelor de vară în străinătate.

Zell am See - 2009

[ … tic toc … 5 ani jumate și 6 zile … tic toc … ]

Zell am See - 2014

Plus, asta a fost o premieră în sensul că e prima însemnare adăugată pe acest blog dintr-un concediu. Iarna eram de obicei mort de oboseală după ce reveneam de la câte o zi de dat și nu mai eram în stare să pun nimic pe Net, eventual poze. Sau nu aveam acces la Internet.

Și bonus, o poză cu Zell am See în toată splendoarea ei:

Zell am See

Alți 10 ani

Cluj - Bila din Zorilor

Tocmai am verificat și am observat că în acest an s-au împlinit 10 ani de când mi-am luat zborul din casa părintească mutându-mă pe atunci în chirie într-o garsonieră din Baia Mare. Garsonieră în care am locuit din mai 2004 până fix la sfârșitul lui 2007.

Cum mi-am adus aminte de asta tocmai acuma? Păi sunt la Cluj în delegație și mi-am uitat gelul de duș acasă. E evident, nu? Nu? Explicația este că îmi amintesc bine mirosurile și le asociez cu anumite lucruri. Și așa îmi amintesc că atunci când m-am mutat la garsonieră mi-am luat un gel de duș Palmolive Aroma Therapy de la Artima (un supermarket ce s-a închis destul de repede în Baia Mare) mirosul căreia mi-a rămas asociat cu acel moment din viață. Același gel de duș l-am luat și de data asta din Billa ce se vede în fotografia de mai sus, aflat foarte aproape de apartamentul firmei unde stau acum. De aici asocierea. Tot așa, de câte ori simt miros de săpun Protex îmi aduc aminte de tabăra de informatică de la Bușteni la care am participat în vacanța de primăvara din clasa a opta. Coincidental asta a fost acu’ 20 de ani. E oficial, sunt bătrân.

Revenind la garsonieră, nu mă leagă tocmai cele mai plăcute amintiri de ea. Calitatea lăsa de dorit. Și când spun că lăsa de dorit înseamă că lăsa mult de dorit. Șeful de scară era un alcoolic notoriu. Vecinii erau bizari. Neavând termopane puteam număra fiecare nuntă ce trecea, fiecare scandal ce se desfășura jos la fel cum putea măsura viteza vântului care trecea pe sub geam. Viața româneasca la bloc. Știu că am fot foarte nostalgic când am împachetat toate și am făcut poze dar de când am plecat de acolo nu mi-a fost dor nici o secundă.

Cât despre Cluj, m-au tot întrebat colegii ce părere am despre oraș și am cam tras din umeri deoarece chiar dacă nu am făcut facultatea aici, sunt de mult un “regular”… Și culmea că majoritatea timpului m-am învârtit tot prin zona aceasta a Zorilor / Observator. Să facem o scurtă trecere în revistă:

  • Cred că am fost într-o excursie în generală pe aici dar e cam neclară amintirea…
  • Prima vizită care mi-o amintesc a fost când am venit cu colegii să ne înscriem la facultate prin ‘98, cu trenul desigur și cu aventura găsirii facultății dar aia a fost o vizită scurtă.
  • Apoi am revenit pentru examene care au coincis cu rave-ul de la Hoia despre care citisem atât de multe în TV Satelit. Am fost cazat într-unul din căminele studențești de la Observator și știu că revenind de la party am bătut pe jos tot Clujul ocolind mult pe Calea Turzii. Spoiler: nu am intrat la facultate în Cluj, că am fost prostuț și am încercat doar la UTCN (la Babeș aș fi intrat cu aceași notă) dar am intrat la Baia Mare cu bursă.
  • Apoi am revenit pentru tot soiul de party-uri techno și am dormit pe la prieteni în majoritate tot prin Observator. Plus vizitele anuale cu ocazia rave-ului de la Hoia anterior amintit dar alea erau în general fără cazare.
  • Întâlnirea cu prietena de pe atunci tot în Cluj s-a desfășurat și tot în Observator am stat.
  • Am venit odată cu patronii de la prima firmă la care am lucrat și îmi amintesc că am mâncat la Hubertus și am chefuit cred într-un club situat tocmai în clădirea din fotografia de mai sus - asta a fost ultima revelație ce am avut-o privind poza.
  • După ce am cunoscut-o pe Ioana și cât timp era studentă am venit de câteva ori pe la ea, de data asta “cazându-mă” la ea în Căminul 14 din Hașdeu.
  • A urmat apoi o scurtă pauză în care vizitele nu au mai fost atât de dese - cam printre printre anii 2005 - 2007, minus aventurile cu maică-mea și Dacia și vizita pentru interviu cu ocazia primei mele angajări la firma la care lucrez momentan.
  • Am reînceput apoi să vizităm Clujul cu Ioana pentru tot soiuri de party-uri și cum Club MIDI era în zona asta tot pe aici ne-am găsit pensiuni.
  • Iar acum 2 + 1 săptămâni de delegație, care mi-au picat foarte bine, o schimbare de atmosferă, primele mele ture de alergare, și aprofundarea hărții mentale a cartierului Zorilor…

Cam asta ar fi pe scurt povestea “relației” mele cu Clujul. :)

Cele 15 minute (zile) de faimă (anonimă)

Vă invit să găsiți 10 asemănări între pozele de mai jos:

Crăciun în Maramureș

… făcută de mine în decembrie 2009 și publicată de atunci pe Flickr, și:

Sediul PSD

… făcută tot de mine azi sediului PSD.

Dacă vă așteptați la scandal legat de furtișaguri de data asta am să vă dezamăgesc… Am fost contactat acum câteva săptămâni de un prieten în legătură cu poza și am vândut-o la un preț decent de stock photography. Apoi i-am povestit lui maică-mea de ispravă și m-a sunat săptămâna trecută anunțându-mă că “a sosit o felicitare de la PSD cu poza ta pe ea”. Am fost, am luat-o de la Baia Sprie iar azi verificând cutia poștală la Baia Mare am găsit aceași felicitare și la câteva minute după asta am primit un SMS de la un prieten anunțându-mă că poza mea decorează sediul PSD. Desigur am fugit imediat să-mi imortalizez momentul de glorie.

Acuma dacă o sa mă luați că-s ipocrit, că vai măi, dar tocmai PSD!? am să vă spun că pentru mine toți îs o apă și-un pământ cu bune și rele. Între timp lăsați-mă să mă bucur de momentul meu de glorie. :)

Îi mulțumesc lui Rada pentru invitația (de atunci) la Crăciun în Maramureș, lui Emil pentru SMS și lui Marius pentru combinație.

2013 - Marea retrospectivă

Cam asta ar fi retrospectiva.

Mă gândeam să mai menționez una alta așa la sfârșit în ordine non-cronologică.

Ina pe Igniș

În primul rând marea absentă de mai sus. Nu am uitat-o, nu am neglijat-o, a fost cu noi în excursii dar nu e atât de băgăreață…

Mi-am luat CD-uri: albumul lui Henry Saiz, albumul de debut a celor de la CHVRCHES, compilația Versus de la Bedrock și un disc cu Luiza Borac interpretând Enescu.

Am primit tricouri nerdish cadou de la New Relic (pentru că le-am instalat scula de monitorizare pe Tweetsparks) și de la Git Tower (asta am câștigat-o pe Twitter).

Am vost prins de radar în vara, s-a lăsat cu amendă și în toamnă am rămas fără carnet pentru o lună din cauza unui amețit care apucase să impingă o jumate de roată de bicicletă pe o trecere de pietoni și a unui echipaj care stătatea la pândă la locul (ne)potrivit.

A da, și am zburat pentru prima oară în viața mea…

Aripă de avion

Vă și las cu poza asta în speranța unui an mai bun decât cel care a fost!

Salutări de la Borșa!

Vedere de pe pârtia Borșa

Poza de mai sus a fost făcută cu abia câteva ore în urmă. La capitolul snow report se putea să fie mai multă zăpada și mai puține pietre dar până la urmă am găsit varianta optimă și ne-am dat mai mult decât acceptabil. Păcat de buctul din prima tură când am reușit să ne zgăriem plăcile aproape imaculate, atât eu cât mai ales Ioana a cărei snowboard e de abia la a treia ieșire.

Dar nu pentru snow report m-am apucat să scriu acest articol ci fiindcă îl scriu dintr-o căbănuță super rustică și foarte practică. Tastez pe ultrabook-ul Acer al lui Ioana care e conectat la Internet prin telefonul meu. Și toate astea mie mi se par așa, de parcă aș fi în viitor. În sensul că în soba de lângă mine toarce îmbietor focul, în jur totul e după cum spuneam foarte rustic, e liniște deplină deoarece am tuns-o de pe pârtie cu câteva ture înaintea prietenilor că mă supara genunchiul, iar eu mă dau pe Net la viteze care acu 5 ani mi se păreau de domeniul sefeului. Am visat mult la momentul ăsta dar acum că e aici aș prefera parcă să fie totul mai simplu și mai puțin conectat, măcar în excursii să am timp să citesc o carte sau ceva. Ceea ce cred că voi face îndată ce public acest articol. :-)

În încheiere iată o poză cu biroul…

Cabană Borșa