Prima trântă adevărată (cu sânge)
Wednesday, September 7, 2011După doi ani de bicicletă în era nouă (adică excluzând datul din copilărie / adolescență) în weekend-ul ăsta am tras prima trântă mai serioasă. Și mă gândeam să marchez acest moment definitoriu din viață printr-o însemnare pe blog. Și să adaug și o poză cu urmările. Nu, nu îmi prezint mușchii (inexistenți). Haha.
Am mai avut parte de două “semi” căzături. Prima oară la maratonul de anul trecut când am intrat într-o curbă cu viteză prea mare și am ocolit o piatră din drum pe partea greșită ajungând în decor - dar am rămas în picioare. Prima oară am cazut cu adevărat, în sensul că am ajuns pe orizontală, la maratonul de anul acesta când la o coborâre după un tronson de potecă de pămant bătut prin pădure unde am prins curaj și am băgat viteză mai mare am dat de un drum argilos. Mergând cu același curaj și viteză, am alunecat și cum picioarele mi s-au încâlcit între cadru și pedale am făcut un soi de “roabă” mergând în mâini și târând bicicleta după mine. Sunt sigur că ar fi fost amuzant pentru un privitor. Noroc că nu m-a văzut nimeni.
Acum am căzut însă prima oară mai serios. Am mers sâmbătă la pedalat cu o gașcă mai numeroasă și la o coborâre mergeam cu viteză destul de mare pe marginea dinspre vale a unui drum forestier. În dreapta mea, pe drum, auzeam în spate forfotă mare și presupuneam prezența altora din grup. După câte îmi amintesc m-am dezechilibrat prima oară și am reușit să mă redresez însă am ajuns mult prea pe margine și m-am dezechilibrat aproape imediat a două oară. Puteam să mă redresez înspre mijlocul drumului dar nu voiam să cauzez un accident în masă. Fiind deja îndreptat spre vale m-am speriat și am tras frânele, roata din față s-a blocat, îmi amintesc că am sărit peste ghidon, am făcut vreo doi pași după care inerția m-a trântit pe burtă. Presupunerile mi-au fost bine fondate că pe drum am auzit imediat frâne, colegii de tură oprindu-se și întrebându-mă de sănătate. M-am uitat la mine întâi, îmi curgea sânge din antebrațul drept și cei doi genunchi însă nu mă durea nimic prea tare, apoi am verificat hainele, nimic rupt și în final bicicletă. Găsind toate la locul lor am continuat drumul, oprind puțin mai jos la un mini baraj unde mi-am spălat antebrațul și genunchii și apoi am ajuns în locul unde s-a regrupat gașca și am primit tifon și rivanol pentru dezinfecția rănilor. A durut puțin dar a trecut.
Fun fact: nu port de obicei cască dar la fiecare din aceste trei incidente purtam.
Statistic vorbind, conform Wolfram Alpha, zile fără trântă: 810 (2 ani, 2 luni si 18 zile). Acum am repornit contorul și momentan stă la 4 zile. Sper să treaca încă 806 zile până la următoarea trântă. :)