Sep 082014
 

Concediu. De. Vară. Trei cuvinte cu rezonanță mitică. Haha, nici chiar așa, dar tocmai bune de introducere.

Ultimul concediu adevărat de vară l-am avut în 2008, când după încidentul Bâlea am revenit vara să vedem pe unde era să murim puțin iarna. Am mers atunci pe Transfăgărașan, am dormit în prima seara la un soi de cabană / pensiune pe la începutul nordic al “celui mai frumos drum din lume”, apoi după ce am trecut muntele și am coborât pe lângă Vidraru am revenit pe ruta Rucăr – Bran, am dormit la Moeciu și în final am mers la Valea Vinului pe la cunoștințele lui Ioana. De atunci nu au mai fost concedii de vară adevărate, dar au fost destul de multe weekend-uri prelungite cu o zi sau două.

Cel mai recent acum vreo doi sau trei ani aveam planuri mari cu un roadtrip prin țările baltice dar din estimări părea să coste prea mult așa că am abandonat idea. Dar acum dacă tot am primit concediu tomnatic sincronizat cu nevasta ne-am hotărât să mergem într-o țară care ne e familiară (am avut timp s-o cunoaștem în 4 + 2 concedii de schii) și care nu costă exagerat de mult: Austria.

Planul a fost să stăm jumate din timp la Zell am See iar restul la Innsbruck. Zell am See l-am ales fiindcă așa cum am mai zis acolo ne-am început “cariera” concediilor de schii în străinătate iar pe lângă Innsbruck am trecut de câteva ori, ni s-a părut un oraș frumos în inima munților și ne-a fost ciudă că nu am avut ocazia să-l vizităm.

Am făcut rezervările cu nici două săptămâni înainte dar am găsit cazare relativ simplu această perioadă fiind “off season” – a fost parfum comparativ cu rezervările de iarnă care trebuie făcute cu minim 2 sau 3 luni înainte. Am folosit Booking.com și nu Interchalet unde ne uitam de obicei căci pe acesta din urmă se puteau face doar rezervări de o săptămână. Am găsit cazare, nu chiar în buricul târgului, dar foarte aproape: pentru Zell am See în Viehhofen iar pentru Innsbruck în Axams. După ce am făcut rezervările proprietara apartamentului din Viehhofen a fost foarte comunicativă și pe lângă că a confirmat aproape imediat rezervarea, ne-a anunțat cu o săptămână înainte de pornire de niște blocaje de drum ce vor avea loc în perioada cât stăm noi pe acolo fiind prilejuite de concursul Iron Man. Dar cum majoritatea blocajelor erau duminică iar noi ajungeam sămbătă seara, credeam că nu ne prea afectează.

În săptămâna de dinainte de plecare am tot verificat prognoza meteo să ne putem decide dacă să ne ducem bicicletele au ba. În penultima zi înainte de plecare am hotărât să nu le luăm cu noi, vremea anunțându-se în general ploioasă, cel puțin cât am fi stat la Zell am See unde vroiam să facem tura lacului și eventual niște coborâri de pe Kitzsteinhorn. În plus dacă le duceam mașina consuma sensibil mai mult și nu se renta pentru cele câteva zile de dat.

După ce ne-am împachetat majoritatea lucrurilor vineri dupămasa după serviciu am pornit lejer sâmbătă dimineața pe la 8 “că este timp” fiind vară.

În vamă o rog pe Ioana să facă poze la coada de mașini care era mai lungă decât ce am văzut de când România a intrat în Uniunea Europeană iar ea zice “nu scot aparatul” din care eu îmi dau seama că am uitat geanta cu aparatul foto acasă cu totul. După transpirația rece, niște mormăieli și concluzia că nu putem fără el hotărâm să ne întoarcem să-l luăm și ne sunăm pe rând prietenii în speranța de a găsi pe cineva dispus să ni-l aducă jumate de drum. Găsim omul, aranjăm să preia geanta, ne întâlnim cu el pe la Iojib, îi mulțumim și ne întoarcem către vamă. Mulțumiri încă o dată Cristi!

Ieșim din țară pe la 10:30 (în loc de 9) și oprim la Tesco-ul din Mátészalka pentru cumpărături conform planului. Îmi amintesc că am observat că am ajuns la Budapesta destul de târziu iar GPS-ul a hotărât să ne scoată pe M0 (centura Budapestei) și făcând înconjurul am mai pierdut ceva timp. A fost căldură mare în Ungaria dar vremea s-a închis destul de brusc în jurul graniței cu Austria de unde a început ploaia. În jurul Vienei ne-am gândit că ar fi mai frumos să mergem pe varianta de traseu ce trece prin centrul Austriei că e mai interesantă decât cea care merge mai prin nord…

Gândit și făcut, dar din păcate nu foarte inspirat pentru că ploaia ne-a dat de furcă după lăsarea întunericului, condusul devenind foarte solicitant mai ales pe porțiunile de drum național care erau mai dese pe aceasta variantă. Recunosc că în multe locuri habar nu aveam pe unde e drumul și frânam până îmi dadeam seama. Nu prea îmi place condusul nocturn și urăsc condusul nocturn pe ploaie.

Am sunat gazda din timp s-o anunțăm de întârziere, deci cel puțin din punctul ăsta de vedere eram liniștiți dar am ajuns la Viehhofen târziu de tot depășind și cele mai pesimiste estimări ale GPS-ului. Găsim cazarea destul de complicat, copiind coordinatele din aplicația booking.com în GPS. Ajunși într-un final în curtea cazării mă relaxez și îmi dau seama că am condus atât de încordat încât mă dor mușchii gâtului.

Dar era bine, ajunsesem și putea să înceapă concediul! Dar despre asta într-o însemnare viitoare (care va avea și poze, promit).

Aug 312014
 

Nevastă-mea mă acuză că trăiesc în trecut de fiecare dată când îi arăt câte un post aici pe blog și o invit să ne amintim împreună cum a fost “atunci”. Și are dreptate, căci recunosc: sunt un nostalgic incurabil.

Dar poftim, după ce la începutul lui 2009 ne-am inaugurat plimbările la zăpadă în străinătate în Zell am See / Kaprun iată-ne întorși tot aici pentru inaugarea vacanțelor de vară în străinătate.

Zell am See - 2009

[ ... tic toc ... 5 ani jumate și 6 zile ... tic toc ... ]

Zell am See - 2014

Plus, asta a fost o premieră în sensul că e prima însemnare adăugată pe acest blog dintr-un concediu. Iarna eram de obicei mort de oboseală după ce reveneam de la câte o zi de dat și nu mai eram în stare să pun nimic pe Net, eventual poze. Sau nu aveam acces la Internet.

Și bonus, o poză cu Zell am See în toată splendoarea ei:

Zell am See

Aug 222014
 

Cluj - Bila din Zorilor

Tocmai am verificat și am observat că în acest an s-au împlinit 10 ani de când mi-am luat zborul din casa părintească mutându-mă pe atunci în chirie într-o garsonieră din Baia Mare. Garsonieră în care am locuit din mai 2004 până fix la sfârșitul lui 2007.

Cum mi-am adus aminte de asta tocmai acuma? Păi sunt la Cluj în delegație și mi-am uitat gelul de duș acasă. E evident, nu? Nu? Explicația este că îmi amintesc bine mirosurile și le asociez cu anumite lucruri. Și așa îmi amintesc că atunci când m-am mutat la garsonieră mi-am luat un gel de duș Palmolive Aroma Therapy de la Artima (un supermarket ce s-a închis destul de repede în Baia Mare) mirosul căreia mi-a rămas asociat cu acel moment din viață. Același gel de duș l-am luat și de data asta din Billa ce se vede în fotografia de mai sus, aflat foarte aproape de apartamentul firmei unde stau acum. De aici asocierea. Tot așa, de câte ori simt miros de săpun Protex îmi aduc aminte de tabăra de informatică de la Bușteni la care am participat în vacanța de primăvara din clasa a opta. Coincidental asta a fost acu’ 20 de ani. E oficial, sunt bătrân.

Revenind la garsonieră, nu mă leagă tocmai cele mai plăcute amintiri de ea. Calitatea lăsa de dorit. Și când spun că lăsa de dorit înseamă că lăsa mult de dorit. Șeful de scară era un alcoolic notoriu. Vecinii erau bizari. Neavând termopane puteam număra fiecare nuntă ce trecea, fiecare scandal ce se desfășura jos la fel cum putea măsura viteza vântului care trecea pe sub geam. Viața româneasca la bloc. Știu că am fot foarte nostalgic când am împachetat toate și am făcut poze dar de când am plecat de acolo nu mi-a fost dor nici o secundă.

Cât despre Cluj, m-au tot întrebat colegii ce părere am despre oraș și am cam tras din umeri deoarece chiar dacă nu am făcut facultatea aici, sunt de mult un “regular”… Și culmea că majoritatea timpului m-am învârtit tot prin zona aceasta a Zorilor / Observator. Să facem o scurtă trecere în revistă:

  • Cred că am fost într-o excursie în generală pe aici dar e cam neclară amintirea…
  • Prima vizită care mi-o amintesc a fost când am venit cu colegii să ne înscriem la facultate prin ’98, cu trenul desigur și cu aventura găsirii facultății dar aia a fost o vizită scurtă.
  • Apoi am revenit pentru examene care au coincis cu rave-ul de la Hoia despre care citisem atât de multe în TV Satelit. Am fost cazat într-unul din căminele studențești de la Observator și știu că revenind de la party am bătut pe jos tot Clujul ocolind mult pe Calea Turzii. Spoiler: nu am intrat la facultate în Cluj, că am fost prostuț și am încercat doar la UTCN (la Babeș aș fi intrat cu aceași notă) dar am intrat la Baia Mare cu bursă.
  • Apoi am revenit pentru tot soiul de party-uri techno și am dormit pe la prieteni în majoritate tot prin Observator. Plus vizitele anuale cu ocazia rave-ului de la Hoia anterior amintit dar alea erau în general fără cazare.
  • Întâlnirea cu prietena de pe atunci tot în Cluj s-a desfășurat și tot în Observator am stat.
  • Am venit odată cu patronii de la prima firmă la care am lucrat și îmi amintesc că am mâncat la Hubertus și am chefuit cred într-un club situat tocmai în clădirea din fotografia de mai sus – asta a fost ultima revelație ce am avut-o privind poza.
  • După ce am cunoscut-o pe Ioana și cât timp era studentă am venit de câteva ori pe la ea, de data asta “cazându-mă” la ea în Căminul 14 din Hașdeu.
  • A urmat apoi o scurtă pauză în care vizitele nu au mai fost atât de dese – cam printre printre anii 2005 – 2007, minus aventurile cu maică-mea și Dacia și vizita pentru interviu cu ocazia primei mele angajări la firma la care lucrez momentan.
  • Am reînceput apoi să vizităm Clujul cu Ioana pentru tot soiuri de party-uri și cum Club MIDI era în zona asta tot pe aici ne-am găsit pensiuni.
  • Iar acum 2 + 1 săptămâni de delegație, care mi-au picat foarte bine, o schimbare de atmosferă, primele mele ture de alergare, și aprofundarea hărții mentale a cartierului Zorilor…

Cam asta ar fi povestea “relației” mele cu Clujul. :)

Dec 312013
 

Vă invit să găsiți 10 asemănări între pozele de mai jos:

Crăciun în Maramureș

… făcută de mine în decembrie 2009 și publicată de atunci pe Flickr, și:

Sediul PSD

… făcută tot de mine azi sediului PSD.

Dacă vă așteptați la scandal legat de furtișaguri de data asta am să vă dezamăgesc… Am fost contactat acum câteva săptămâni de un prieten în legătură cu poza și am vândut-o la un preț decent de stock photography. Apoi i-am povestit lui maică-mea de ispravă și m-a sunat săptămâna trecută anunțându-mă că “a sosit o felicitare de la PSD cu poza ta pe ea”. Am fost, am luat-o de la Baia Sprie iar azi verificând cutia poștală la Baia Mare am găsit aceași felicitare și la câteva minute după asta am primit un SMS de la un prieten anunțându-mă că poza mea decorează sediul PSD. Desigur am fugit imediat să-mi imortalizez momentul de glorie.

Acuma dacă o sa mă luați că-s ipocrit, că vai măi, dar tocmai PSD!? am să vă spun că pentru mine toți îs o apă și-un pământ cu bune și rele. Între timp lăsați-mă să mă bucur de momentul meu de glorie. :)

Îi mulțumesc lui Rada pentru invitația (de atunci) la Crăciun în Maramureș, lui Emil pentru SMS și lui Marius pentru combinație.

Dec 312013
 

Am mai încercat soiul ăsta de însemnare la capăt de 2009 și cum îmi face deosebită plăcere să recitesc acel articol m-am gândit că dacă tot sunt pe acasă în vacanță să încerc să scriu ceva asemănător și pentru anul ce tocmai se încheie. Desigur, frumos ar fi ca la finalul unei astfel de scrieri să trag niște concluzii cu ce am realizat și să fac niște promisiuni pentru anul ce vine, dar nu voi face asta fiindcă mă tem că nu voi reuși să le respect și pentru că așa cum spuneam nu ăsta e scopul ci mai degrabă să am un soi de jurnal care să-mi placă să-l recitesc.

Sunteți gata? Începem! :)

Magăreală pe Mogoșa

Retrospectiva Facebook arată că am început anul dându-ne pe dealul de vis-a-vis de Șuior dar de fapt l-am început pe pârtia Moski, alături de prietenul “stătean” Steve care era în concediu pe acasă. După cum se observă, această părtie, mai precis zilele când e acoperită de zăpadă au darul de a ne face instant fericiți.

Continue reading »

Dec 142013
 

Vedere de pe pârtia Borșa

Poza de mai sus a fost făcută cu abia câteva ore în urmă. La capitolul snow report se putea să fie mai multă zăpada și mai puține pietre dar până la urmă am găsit varianta optimă și ne-am dat mai mult decât acceptabil. Păcat de buctul din prima tură când am reușit să ne zgăriem plăcile aproape imaculate, atât eu cât mai ales Ioana a cărei snowboard e de abia la a treia ieșire.

Dar nu pentru snow report m-am apucat să scriu acest articol ci fiindcă îl scriu dintr-o căbănuță super rustică și foarte practică. Tastez pe ultrabook-ul Acer al lui Ioana care e conectat la Internet prin telefonul meu. Și toate astea mie mi se par așa, de parcă aș fi în viitor. În sensul că în soba de lângă mine toarce îmbietor focul, în jur totul e după cum spuneam foarte rustic, e liniște deplină deoarece am tuns-o de pe pârtie cu câteva ture înaintea prietenilor că mă supara genunchiul, iar eu mă dau pe Net la viteze care acu 5 ani mi se păreau de domeniul sefeului. Am visat mult la momentul ăsta dar acum că e aici aș prefera parcă să fie totul mai simplu și mai puțin conectat, măcar în excursii să am timp să citesc o carte sau ceva. Ceea ce cred că voi face îndată ce public acest articol. :-)

În încheiere iată o poză cu biroul…

Cabană Borșa

Nov 232013
 

The older Kindle (and its box) is always on the left.

Kindle Paperwhite - Front of the boxes
The front of the boxes

Kindle Paperwhite - Back of the boxes
The back of the boxes

Kindle Paperwhite - Top of the boxes
The top of the boxes

Kindle Paperwhite - Front
Front of the devices

Kindle Paperwhite - Back
Back of the devices

Kindle Paperwhite - Home screen - Minimum Light
Home screens with the backlight on lowest setting

Kindle Paperwhite - Home screen - Maximum Light
Home screens with the backlight on highest setting

Kindle Paperwhite - Reading - Minimum Light
Reading screens with the backlight on lowest setting

Kindle Paperwhite - Reading - Maximum Light
Reading screens with the backlight on highest setting

And now the backstory, or how I ended up owning two Kindle Paperwhites.

I had a second hand Kindle Touch for 2 months equipped with a book light I bought off eBay. But since I read almost exclusively in bed in the dark I used the book light a lot and it just wasn’t cutting it and I sort of decided a short while after getting it that I’ll upgrade as soon as possible. So on Wednesday when the Paperwhite appeared in stock on the website of one of the biggest Romanian electronics stores I quickly ordered it. This was in the morning, then I went in to work and put my Kindle Touch up for sale on the internal mailing list, explaining that I’m selling it because I did an upgrade. A colleague contacted me and asked if the Paperwhite is first generation or the second, I told him it’s probably the first and he proceeded to explain me about some illumination issues which were confirmed on Thursday when I received the device. By the way, by noon on Wednesday I have sold the Touch – long live the internal mailing list!

Then one day later Black Friday came and a friend showed me a link on another webshop, I said hey, this is the same price, to which he said, yeah but this is the second generation Paperwhite. About 5 minutes later I made an order… So now for a short while I’m the owner of two devices, but I’ll return the first gen on Monday.