Sfarsit de saptamana activ

O toamna, cat te-am asteptat!

Parapante deasupra Ignisului

Adica nici nu stiam ca am asteptat-o, dar acum ca e aici ma bucur enorm. In sfarsit o iesire nu inseamna in primul rand sa ma ung cu protectie solara, sa transpir abundent si sa gafai disperat dupa o gura de aer. Padurile incep sa prinda culori fantastice si pozele de peisaj ies parca mult mai bine.

Asadar weekend-ul ce tocmai s-a incheiat s-a caracterizat prin miscare multa.

Sambata dimineata am hotarat ca o mare omisiune din palmaresul nostru de biciclisti e traseul ce da ocolul Crestei Cocosului si se leaga undeva de drumul Cavnic - Budesti asa ca ne-am hotarat sa-l facem. Ne-am pregatit toate cele necesare si am intins-o spre Baia Sprie unde dupa o aprovizionare cu lucruri de rontait din Plus Lidl am parcat masina in fata fostei stomatologii si dusi am fost. Am avut ceva emotii legate de cainii de la Ex-Exploatarea Miniera Suior, despre care am citit cu doar o zi inainte ca ar fi fost agresivi cu cineva insa temerile ne-au fost din fericire nejustificate, cainii ignorandu-ne complet. Am ajuns destul de rapid in Poiana Boului care am scurtat-o prin cararea sudica si apoi la Sarita Pintii unde am facut o sedinta foto ad-hoc cu Ioana in spatele aparatului iar eu modelul. Pac-pac. :)

Din pacate din acest moment ne-a cam parasit soarele asa ca am pedalat in continuare cam pe picior de ploaie, care din fericire n-a venit, insa ne-a amenintat destul de mult timp. Poate si din cauza asta traseul ce inconjoara Creasta si Gutaiul nu ni s-a parut foarte spectaculos, fiind unul pietros si in majoritate cu desis ce flanca drumul din stanga si dreapta. Am avut parte de cateva privelisti catre Creasta Cocosului si saua Gutaiului din unghiuri mai neobisnuite iar la iesire din padure, prima priveliste asupra drumului spre Budesti a fost intr-adevar destul de frumoasa. Dupa o scurta urcare pe acest drum a urmat o coborare prin Cavnic care am apreciat-o asa cum a fost ea, cu toate ca nu ne place in mod deosbit asfaltul si soferii romani. Mentionez ca toata coborarea am facut-o in umbra unui domn biciclist, pe la 50+ ani si in mod cat se poate de evident strain. Baga nenea, ceva incredibil… Indeajuns de zis ca noi ne-am oprit sa ne tragem respiratia putin chiar la prima urcare de dupa Cavnic si inainte de Surdesti. I-am si pierdut urma si nu l-am mai vazut… Cu toate ca eram destul de curios sa aflu de unde e.

In concluzie o tura luuunga, solicitanta (aproape 55 km si diferenta de nivel de 1000 m) si nu foarte interesanta. Epilogul a fost insa o pizza de seara la Buonissimo care in mod evident ne-a picat extraordinar de bine.

Duminica inca de dimineata era evident ca vom avea parte de o zi mai frumoasa decat cea de sambata si cum de pedala nu mai aveam chef fiind epuizati am decis sa facem o plimbarica clasica. Mai ales ca-i eram datori lui Ina cam de mult. Eu destul de neinspirat am propus Creasta, Ioana a propus Ignisul si avand in vedere ca pe langa Creasta am trecut cu doar o zi inainte am mers pe varianta Ignis cu pornire de la Izvoare. Multa lume pe drum, majoritatea pe jos dar din pacate si foarte multe masini (unele forjate la maxim, de parca era raliu), motociclete, ATV-uri… Pe varf pe langa turnuri era ditamai gasca de parapantisti si dupa ce m-am cascat vreo 10 minute la decolari si aterizari m-am retras la dulciuri, relaxare si holbat la peisaj dupa care ne-am pornit spre Izvoare si de acolo acasa. Ina a fost majoritatea timpul in al noualea cer, alergand ca o descreierata in prima parte a excursiei ca mai apoi sa vina foarte cuminte pe langa noi. In concluzie, o iesire foarte frumoasa.

Posted in: life, photos, bike, română.

comments powered by Disqus

Navigate

Built from: _posts/2011/2011-09-13-sfarsit-de-saptamana-activ.markdown.